Sharapova. De neoprit.

Maria Sharapova. Toți o știm. Jucătoare de tenis rusoaică, blondă, înaltă, frumoasă, dar mai ales controversată.

Recunosc că înainte să-i citesc autobiografia, ”De neoprit”, nu o înțelegeam aproape deloc în privința comportamentului ei arogant (țin minte un interviu al Simonei Halep care vorbea despre celelalte jucătoare din circuit, afirmând despre Sharapova că este singura care nu salută și nu zâmbește vreoodată),  și al ”răutății” pe care o are în privire în timpul meciurilor, o ”răutate”, însă, care a ajutat-o enorm în cariera sa.

De curând, Sharapova a revenit după suspendarea de 15 luni care i-a fost dictată fiindcă a folosit o substanță interzisă. Din nou, când am auzit vestea suspendării, ”breaking news-ul”, mi-am zis, ca mulți alții, ”e o trișoare, doar așa a reușit, nu merită toată faima de care se bucură” și altele poate mai dure, însă e interesant să auzi și opinia ei, pe care și-a exprimat-o detaliat în această carte, fiind vorba despre o substanță nou introdusă de ITF, pe care și-o administra ca tratament pentru inimă de mulți ani. Maria recunoaște că a fost o greșeală, dar în niciun caz una intenționată sau una care să o ajute să-și îmbunătățească performanțele sportive.

Acest eveniment pare a fi ultimul dintr-un șir de momente de suspans, de cumpănă ale vieții sale. Aventura sa a început la vârsta de 4 ani când a fost observată de un antrenor rus pe terenurile de zgură din Soci, și care i-a recomandat tatălui Mariei să plece împreună din țară pentru a avea șansa de a ajunge numărul 1 mondial. (Îi spune că dacă Mozzart s-ar fi născut în Rusia, cu siguranță n-ar mai fi avut succesul și recunoașterea valorii sale).

Nu a fost un lucru ușor, contextul politic fiind unul nefavorabil (se destrăma URSS), dar printr-un complex de împrejurări, Maria și tatăl său Iuri au ajuns în America, unde au început să bată la porțile marilor academii de tenis. Drumul a fost plin de obstacole. Lipsa banilor, schimbarea mai multor orașe și evitarea unor capcane întinse de așa-ziși binevoitori au făcut din copilăria Mariei o adevărată poveste, din fericire cu happy-end.

Viața și cariera Mariei s-au schimbat după ce a câștigat Wimbledon-ul la doar 17 ani, după o finală cu Serena Williams. Este una dintre cele două victorii ale sale împotriva americancei. Interesant mi s-a părut cum Maria povestește că după meci, a auzit-o pe Serena plângând în vestiar, aceasta promițându-și că nu va mai pierde în fața ”fetișcanei aceleia”. În prezent, scorul întâlnirilor directe este de 19-2! 😐

Sharapova a mai câștigat două turnee de mare slam, US Open și Australian Open, devenind și nr. 1 mondial, dar o accidentare la umăr a forțat-o să se retragă din circuit pentru o perioadă și să-și piardă ritmul de competiție.

Însă, cu o voință de fier și cu dorința de a reuși, Maria a revenit și a câștigat în 2012 și ultimul titlu de mare slam care-i lipsea din palmares, Rolland Garros, într-o finală contra Sarei Errani. Ulterior, în 2014, a repetat această performanță chiar împotriva Simonei Halep, într-un meci epic, ce a durat mai mult de trei ore, și despre care afirmă că putea fi câștigat de oricare dintre jucătoare.

Sharapova vorbește și despre viața personală, atât de importantă în viața oricărei persoane, despre admirația secretă pe care i-a purtat-o spaniolului Juan Carlos Ferrero (fost câștigător de Rolland Garros), un tip mai în vârstă decât ea și pe seama căruia pune câștigarea primului titlu de mare slam, la Wimbledon.

Maria a fost logodită cu un jucător de baschet, Sasha Vujacic, cu care a avut o relație care nu s-a sfârșit cum și-ar fi dorit. 😦 Ultimul ”lover” amintit de Maria este Grigor Dimitrov, un bulgar chipeș, jucător de tenis asemănat la stil cu Federer și mai mic cu câțiva ani decât Sharapova.

Cu un total de 5 titluri de mare slam, câștigătoare la Turneul Campioanelor și fost lider mondial, cariera Mariei Sharapova este una impresionantă și nu pare să se încheie prea curând.

Puterea fantastică de luptă, dorința de a juca tenis, profesionalismul și, nu în ultimul rând, impresionanta poveste de viață m-au făcut să-mi schimb puțin părerea despre omul Maria Sharapova. E ca și când ai cunoaște mai bine o persoană și ai spune că ”mda… nu e chiar cel mai rău om din lume. Are și părți pozitive”.

24474638_1294289880671409_1136609524_o.jpg

Nu fac mofturi. Nu arunc racheta. Nu îi ameninț pe arbitrii de linie. Nu renunț. Dacă vrei să mă învingi, trebuie să muncești pentru fiecare punct, pentru fiecare game. Nu îți dau nimic gratis.

Oricum ar fi, oricum ai percepe-o, cu bune și rele, trebuie să recunoaștem că Maria este o mare campioană.

Anunțuri

Marți am fost la tenis

13035499_804464519653950_1187605999_o.jpg

L-am luat pe Luca în brațe și împreună cu hubby am fost la BRD Open București. Știam că n-o să stea bebe foarte mult, dar parcă îmi părea rău să nu prind și eu nici măcar o zi la ultima ediție a turneului.

Ultima! 😦 Trist că e ultima. Chiar îmi pare rău! An de an am mers cu entuziasm și am savurat întâlnirea cu unii dintre cei mai buni jucători din circuit. Am poze și autografe cu Monfils, Dimitrov, Simon, dar și cu ai noștri: Tecău, Mergea, Copil.

Păcat. De atmosferă… una boemă… lume bună, nu neapărat multă, dar pasionată și fericită. Ieri stăteam în tribună la meciul lui Verdasco (Machoman-ul circuitului 😉 ) și erau câteva doamne cochete care își dădeau ghionturi la fiecare zâmbet al ibericului. Știau “nebunaticele” tot despre el: vârstă, înălțime, greutate… fane înfocate. Doamne cu pălărie. 😀

În fine. Anul acesta arena centrală nu a avut aviz ISU și vezi Doamne s-a supărat monsieur Țiriac și a vândut licența turneului. Eu zic că s-a grăbit. Nu s-a gândit la bucuria spectatorului, la inocența copiilor care alergau la propriu după un autograf sau o fotografie cu idolii lor. Copii tenismeni și ei. Mici, dar de viitor. Ei se hrănesc cu aceste momente. Întâlnirea cu idolii lor le alimentează speranța că într-o zi și ei vor fi pe acel teren, în prim-plan.

Asta e. Să sperăm că vor veni și vremuri mai bune.

Anyway, mi-a plăcut ziua noastră. Am mâncat tagliatelle gătite de chef Scărlătescu (ăla de la Masterchef), am aplaudat cu Luca la fiecare lovitură câștigătoare, am luat autografe de la Mergea și Tecău, am făcut poză cu Verdasco… zi faină de tot!

DSC_0068.JPG

DSC_1104.JPG

C’est moi, Alina! 🙂

40-Love

Make it work! It’s so easy…start by doing everything together…like watching tennis.

Un sport intens care dezvoltă valori precum calmul, ambiția și stăpânirea de sine.

Dar și un sport elegant, a cărui istorie îl recunoaște ca fiind “sportul alb”, promovând încă din epoca romantică a jocului, albul. Se spune că domnișoarele din înalta societate priveau partidele de tenis îmbrăcate în rochii fluide albe, nuanța elitelor, ca pentru o mare ocazie. În ciuda micșorării taberei care susținea această culoare, tenisul a continuat să poarte această etichetă datorită atmosferei civilizate din timpul meciurilor și spectatorilor manierați. La Wimbledon și în zilele noastre toți sportivii sunt îmbrăcați în alb, ceea ce menține tradiția și farmecul turneului.

Tenisul de câmp nu se număra printre sporturile cărora le acordam prea multă atenție, dar aveam și eu câțiva jucători preferați și cunoșteam câteva tipuri de lovituri…puține, ce-i drept! A devenit un obicei să privim turneele de grand slam, dar și open-urile cu mai puține puncte puse în joc. Djokovic, Federer, Nadal, Wawrinka și alții mă țin captivată ore în șir în fața televizorului. Mi-am îmbogățit vocabularul cu expresii de genul backhand, topspin, smash, forehand, voleu, scurtă.

E un sport plăcut de practicat, deși personal, mi-a fost mai greu să învăț, dar am cel mai răbdător “antrenor” care îmi spune mereu că trebuie să fi perseverent. Se pare că nu am cel mai bun rever din circuit :D.

Mă bucură înmulțirea terenurilor de tenis, practicarea acestui sport în aer liber și, în general, deschiderea evidentă a oamenilor către acest joc atât de frumos. Să recunoaștem că și performanțele Simonei Halep au contribuit la schimbarea percepției vizavi de tenis. E minunat să vezi cum o româncă se află în elita mondială.

Așteptăm, cu nerăbdare, luna aprilie când va avea loc turneul BRD Năstase Țiriac Throphy (ATP World Tour 250) de la București. Vreau să strâng cât mai multe autografe, eventual, și pe cel al câștigătorului. Anul trecut a fost Dimitrov fetelor 😉

C’est moi, Alina! 🙂

Keep Dancing

O mămică trebuie să se mențină tonică pe toată durata sarcinii, iar despre importanța exercițiilor fizice în această perioadă veți citi peste tot. Îndemnul meu pentru voi este să vă creați singure un program regulat de exerciții, să fiți autoarele propriei voastre stări de bine.

Primele săptămâni este bine să o lăsați mai moale, dar după ce primiți undă verde din partea medicului, începeți să introduceți în programul vostru tot felul de activități care să vă încarce de energie și întotdeauna să vă binedispună.

Eu am reușit să fac puțină gimnastică, să mă plimb destul de des prin pădure și să mă întorc pe jos de la serviciu. De ce să nu recunosc că am mers puțin și cu bicicleta, am jucat darts, am încercat să învăț să joc până și tenis. Ideea este că mă relaxau activitățile în aer liber, așa că am profitat de vremea bună atât cât a ținut cu mine. Am dat o fugă și la mare, unde am înotat și m-am bucurat de soare, încărcându-mi bateriile cu vitamina D.

Toamna mohorâtă și ploioasă m-a forțat să născocesc alte modalități de a mă mișca indoors…și din fericire, mi-am adus aminte cum mă distram eu când rămâneam home alone: by dancing in front of the mirror. Acum imaginați-vă cum îmi ocupam eu câteva minute pe zi dansând pe orice se auzea la tv, cu burtica mea respectabilă la vedere. Sunt sigură că și voi o să cochetați cu ideea, mai ales că este așa de funny. 😀

gravida-dans

Dansând am scăpat de stres, mi-am păstrat flexibilitatea și nu m-am ales cu dureri de spate, ca să nu mai spun că sunetul muzicii simt că a fost benefic și pentru bebe. Și să nu uit, am ascultat mereu de “juriu”, luând pauze când simțeam că ceva este în neregulă!

Bucurați-vă de programul redus de lucru de care o să beneficiați încercând lucruri noi, precum aqua gym, tehnici de respirație și exerciții de streching cu ajutorul unor cursuri de yoga, “pregnancy belly dance”, popular deja în multe țări, dar nu uitați să vă și odihniți.

Parafrazând expresia “An apple a day, keeps the doctor away”, mișcarea kept me from seeing a doctor și mi-a permis să mă bucur realmente de această etapă.

Sfat: things to avoid…boredom and stress! 😀

C’est moi, Alina! 🙂

Ahoy! It’s a boy!

fc60ff612cad4d5fc7175fe9ea181700

În postul intro am amintit că în curând voi deveni o tânără mămică fericită. Aflați că pe la mijlocul lunii martie sau poate chiar mai devreme, cine ştie, este aşteptată barza  care ne va aduce pe lume un băiețel drag şi din câte se pare, rotunjor…2,3 kg and counting 😀

Cu aproape opt luni în urmă, după our super wedding party, am pornit într-o scurtă, dar mind-blowing honeymoon, din care să vezi şi să nu crezi, ne-am întors mai mulţi decât am plecat, fără să luăm pe cineva la ocazie, să ştiţi. Apăruse el, pe atunci “micul nostru buton embrionar”, așa cum plastic l-a descris medicul meu.

Pentru noi a început o nouă etapă în viaţa noastră, o nouă provocare şi de ce nu, un test de răbdare şi maturitate. Am numărat săptămânile cu nădejde, bifând cu emoţie “primele mișcoteli” din săptămână a 18-a, urmate de “prima întâlnire” 4D cu bebe, care se juca de zor cu ce găsea la îndemână, semn claaar, cum ar spune daddy, că va fi a great tennis player 😀

7f51c27922a055fd4ebe5bff9c6ccd4d

Aşa că, în timp ce baby junior se dospea fast but not furiously, dornicii săi părinți s-au apucat de primele pregătiri pentru ca due date să nu îi ia prin surprindere.

Primul roadtrip pentru cumpărături a fost unul cu peripeţii, însă totul e bine când se termină cu bine, aşa că într-un final, am ajuns şi la #Bebetei, mall-ul pentru bebeluşi, de unde am cumpărat, cu entuziasm, diverse produse pe care năşica mea dragă mi le-a recomandat ca fiind indispensabile pentru primele clipe ale bebeluşului.

https://comenzi.bebetei.ro/

Scutece, ulei de corp, şamponel, termometru, pompiţă, biberon, creme peste creme (mai ales pentru funduleţ :D) şi altele au umplut pentru prima dată coşul nerăbdătorilor părinţi, dar o, Doamne! ce frumos a mai fost.

IMAG0961

Next step: The crib

C’est moi, Alina! 🙂