#greengiveaway 2

They say february is all about love! I say it’s all about reading! 😉

Povesteam zilele trecute, cum mi-a încolțit în minte o idee să organizez un giveaway livresc o dată pe lună. Buuun… Păi m-am decis! Let’s do this! 😀

Mecanismul “mini-concursului” e simplu: sub hashtag-ul #greengiveaway, voi posta, lunar, câte un articol pe blog (vezi articolul lunii ianuarie aici), în conținutul căruia voi anunța cartea “pusă la bătaie” și întrebarea, cumva tematică și poate doar puțin subiectivă. Răspunsurile voastre le voi aștepta (aici sau pe pagina de facebook la postarea pin-uită) până în data de 23 a fiecărei luni când voi anunța câștigătorul.

M-am gândit că ar fi minunat să vă cer să-mi sugerați ce v-ar plăcea să citiți în februarie, așa că voi ați hotărât! Vara în care mama a avut ochi verzi de Tatiana Țîbuleac. De ce cartea asta e perfectă pentru luna februarie? Să vedem:

1│respectăm HaiBun Reading Challenge – februarie: o carte scrisă de un autor basarabean;

2│ne pliem și pe The Big Okian Reading Challenge 2017 – cred că merge la o carte într-o singură zi;

3│motivul 3 îl completați voi… De ce cartea asta e perfectă pentru luna februarie? 😉

Pentru mine, cartea e perfectă, pentru că pe la începutul lui ianuarie, o frază din articolul lui Zavatos “Un trio de moldoveni s-a strecurat șmecherește pe rafturile îndoite ale bibliotecii mele.” got me thinking… dar eu nu am niciun autor basarabean în bibliotecă, darămite să fi citit vreunul. Cum e posibil? Ce-am făcut până la vârsta asta? Trebuie să remediez treaba asta!

So, will you join me on this adventure? 😀

Reclame

Violet + Finch

So far, so not so good!

Cum stau cu challenge-ul #5cărțipânălaCrăciun? Cam prost! Am terminat abia o carte, mă străduiesc din răsputeri să o dau gata și pe a doua, dar nu merge cum mi-am imaginat eu. Am crezut că o să am o poftă nebună de citit, așa a și fost pe la început, dar spre sfârșitul cărții All the Bright Places, m-am desumflat, literally!

DSC_1481.JPG

Prea multă iubire părea super abordabilă, carte de povestiri, 10 la număr, le citesc din mers, dar ce se întâmplă când nici măcar nu atingi cartea?! Păi nu o citești! Simplu. N-am vreo scuză și nici nu caut vreuna, tis the season to be jolly, iar eu mai mult ascult colinde și mă joc cu Luca, cam de dimineața până seara.

Dar am promis recenzii, sort of, so here it goes!

Un roman young adult sensibil, luminos, dar în același timp, frustrant. Despre un canar (Finch) și o viorea (Violet), și locurile speciale pe care le descoperă împreună.

Modul inedit în care autoarea a structurat și documentat aventura lor, pe zile, în așteptarea unui moment inevitabil, ori pe zile, într-o stare de deșteptare, mi-a permis să mă situez mereu undeva în preajma lor, să le ascult gândurile, să-mi vină să le șoptesc “Don’t do that!”, și cu toate astea să nu reușesc să dau o mână de ajutor, de unde și frustrarea. O frustrare de bun augur, novel wise.

Prin urmare, ca să înlătur sentimentul de deznădejde, mi-am notat câteva idei pe care vreau să mi le apropii, să ale adopt în purtarea mea de zi cu zi.

5 idei de luat în calcul:

1│există un bright something în orice, străduiește să-l descoperi!;

2│“When we’re in the act of wandering, we need to be present, not watching it through a lens.” – mi-am însușit îndemnul lui Finch în excursia la Budapesta;

3│“it’s not what you take, it’s what you leave” – lasă ceva, orice, în locurile care simți că te schimbă;

4│“there is such a thing as a perfect day” – vreau o zi perfectă!;

5│proiectele sunt plănuite pentru a fi duse la capăt!

DSC_1483.JPG

Și pentru că, de obicei, I’m up to no good, și mi-am zis că n-am să recitesc cartea din motive emoționanto-lacrimogene, nu m-am putut abține să nu comand Holding Up the Universe, de aceeași autoare, să mă afund, din nou, printre rândurile unei povești delicate, fragile, cu happy ending, sper. 🙂