A Funny Little Thing Just Happened

11 martie 2015. Inspirat…he’s definitely going to resemble his father, of that I’m sure! 😀

O discuție înflăcărată la lumina lămpii când ne făceam și noi diverse planuri…when the funniest thing just happened…my water broke! Ora 22:00.

Apucă ce poți și pornește la drum, că nu e vreme de pierdut! One hour drive, spre București. Emoții…o bucurie neașteptată amestecată cu o stare de neliniște și cu caietul de algebră în brațe, contabilizând contracțiile, pe atunci nedureroase.

Ora 23:00. La spital, infirmierele și medicii de gardă cred că se pregăteau să se odihnească. Nicio șansă, însă! My baby is finally coming! Ecografie rapidă și apoi sala de travaliu…o încăpere aerisită unde aștepți clipa. Moașele se uită la tine cum te agiți, te zvârcolești, în timp ce pentru ele pare a fi o joacă de copil, doar nu ești prima și nici ultima în situația asta.

Durerile te fac să uiți noțiunea timpului și ca prin vis, auzi cum medicul este sunat și chemat de urgență. Stă aproape și vine repede! Nu mai e mult! Ora 05:45.

La 06:15 am auzit primul “Oac, oac” al lui Luca Andrei. Un băiețel frumos (și sunt absolut obiectivă când spun asta 😉 ), de nici mai mult nici mai puțin de 3.650 kg, lung de 54 cm, bucălat și cum altfel, decât cu o freză șmecheră. Scor APGAR 10. Perfect! L-am ținut în brațe pentru câteva minute și pe când se uita lung la mine, am știut…micuțul e clar jumătate din suflețelul meu și jumătate din suflețelul lui hubby!

This is it!

C’est moi, Alina!

Anunțuri

Sunt celebru, naște-mă de aici!

Singurul participant al emisiunii, regele burticii mele, nu vrea să iasă cu niciun preț. Ciocănește seară de seară, dar portița nu îndrăznește să o deschidă. Și cine l-ar învinovăți?! It’s a jungle out there!

Îi cântă mami, îi cântă tati, mai ales, i-am pregătit până și un blog :D, bine, bine pe lângă hăinuțe, jucărioare, pătuț și cărucior, dar el nu vrea și pace!

He’s a little smarty pants, parcă îl simt cum ne râde în față…“Lasă că vă fac eu să așteptați o lună cu bagajul la ușă, ca antrenorii la fotbal. Trebuie să vă învăț eu că răbdarea e o virtute?! Pregătit sunt, vreau și eu să-mi întind piciorușele dar nu prea mai am pe unde…hmm, cred că o lovesc cam tare pe mami. O să mă ierte ea când o să vadă cât de simpatic și durduliu m-am făcut!”

La partea cu durduliu cam are dreptate, la 37 săptămâni avea deja 3,3 kg…adevărul e că n-a prea fost la sală :)) Se foiește el, se răsucește, dar nu prea mai are loc.

Hai mami, ia-ți inima în dinți și strigă “Sunt celebru, naște-mă de aici!”

C’est moi, Alina! 🙂

It’s All About Communication

Bebelușul trăiește o viață încărcată în burtica ta. Încă de pe la 18 săptămâni începem să simțim mișcări spontane și delicate, exprimând trăsături timpurii legate de auto-control, de nevoi și de interese.

Mi-am propus să mă simt bine, orice s-ar întâmpla. Bebe “protestează”  împotriva experiențelor neplăcute. Vreau să modelez lumea emoțională a lui baby junior încă de pe acum.

Am făcut un obicei din a-l alinta, a sporovăi toate cele pe lângă burtica mea, a-l gâdila pe ici pe colo, unde știm noi că își ține piciorușele, și am început să primim chiar și răspunsuri… o mânuță acolo unde îl atingem mai des, un funduleț la vreo melodie rock, o răsucire de gimnast. 😀

Comunicarea dintre noi e ceva uimitor și se manifestă în cele mai neașteptate feluri. Dacă se întâmplă cumva să sar peste o masă, începe “ciocăneala”, pe care nu o poți ignora, nu îl poți fenta pe bebe tocmai atunci când vine vorba de o masă copioasă. Cântăm împreună all my “lala lala’s”… so who do you think dances when I sing Fall Out Boy songs?! Cred că am învățat all his kicker moves. :O Diminețile, îmi dă de știre că e waky-waky și cumva mă întreabă vioi ce planuri avem pentru azi.

Până și acum, când scriu postarea, mă amuz pe cinste de mișcotelile lui aprobatoare. :))

Ce bine ne înțelegem noi doi, parcă am fi unul singur nu doi :D… o să continui să-i vorbesc, să-i explic tot felul de lucruri ce se petrec în jurul nostru: o să-l întreb cu ce culoare crede el că i-ar sta mai bine, când i-ar plăcea să mergem la o plimbare, o să-i descriu jucărelele care îl așteaptă agățate deasupra pătuțului. Poate așa o să învățăm să ne sincronizăm, iar momentul nașterii o să fie relaxant și mai puțin dureros.

C’est moi, Alina! 🙂

Sleepless

Yep, I’m becoming a worried mama.

Mai țineți minte cum era să fi mic, să nu ai nicio grijă, să te joci, să mănânci și să dormi?! Știai că mommy has your back, no matter what.

Acum I’m a mommy to be.

Chiar dacă la început, nu prea poți să realizezi că un prichindel se bazează pe tine și numai pe tine, încet, încet, începe să se vadă cum i-ai purtat de grijă, se mărește burtica înseamnă că se mărește și neghiniță…apoi, îi vezi fețica cu năsucul, care indubitabil, îți seamănă :D, îl simți că te ceartă când tu te găsești să asculți prea tare “Uptown Funk” și el probabil încearcă să doarmă sau te trezește, în toiul nopții, când somnul îți e mai dulce pentru că nu te mai aude vorbindu-i.

Delivery day is coming și asta mă cam ține trează, lately. Trec prin asta pentru prima dată, și e normal să-mi fac griji, but I just can’t stop thinking…

All I need is a perfect hug and a kiss on my forehead.

Good night!

The Crib

Săptămâna 35. It’s getting closer. Azi facem loc pătuțului lui bebe.

Până să găsim ce ne place, în mințile noastre au roit tot felul de întrebări, de la cum trebuie să arate (the easy part), până la întrebări mai relevante, de genul, din ce material ar trebui să fie, dacă să cumpărăm un pătuț cu rotițe, un pătuț convertibil, unul flexibil sau mai puțin flexibil și așa mai departe.

Ne-am făcut temele cu ajutorul prietenului Google (care la nevoie se cunoaște, nu-i așa?!) și am extras esențialul din numeroasele sfaturi pe care le-am primit de la apropiați (așa este în perioada asta), înțelegând un lucru esențial: că siguranța lui baby junior este cea mai importantă și având în vedere că acesta o să fie cuibușorul lui de nebunii pentru următorii 2-3 ani, nu trebuie să ne limităm opțiunile de alegere.

Păstrând în permanență în minte faptul că un pătuț trebuie să fie, înainte de toate, stabil și fără părți care ar putea să ne rănească, am pornit voioși la cumpărături. Hoinărind prin Ikea, am zărit într-un colț, un pătuț alb, drăgălaș, expus într-o lumină difuză și cu accesorii de poveste (doamne ce de păturici și de pernuțe care mai de care mai viu colorate și trendy ilustrate, toate în miniatură). Am simțit a crush și ca părinți responsabili suntem, am pus, mai întâi, întrebările tehnice necesare, iar când răspunsurile primite au spulberat, pe rând, orice urmă de îndoială, am decis că acesta este the perfect crib.

Până aici, totul a decurs conform planului…pătuț, check.

Locul amplasării pătuțului, check…camera noastră, departe de fereastră, surse de căldură sau obiecte de mobilier de care micuțul s-ar putea agăța.

Și acum, the challenge…asamblarea 😀

Step one. Ne-am înarmat cu șurubelniță, inbus, piulițe, șuruburi, etc. A da…și ceva pricepere este necesară.

Step two. Am citit, cu atenție, pașii indicați în instrucțiuni. Floare la ureche, este ca un puzzle.

IMAG0987

Step three. Am fixat primele piese, ne-am împotmolit puțin pentru că altfel nu ar avea farmec, dar nu degeaba se spune în popor că unde-s doi puterea crește, darămite în trei. În concluzie, l-am dovedit noi! 🙂

IMAG0988  IMAG0989   IMAG0990

Step four. Întinderea accesoriilor și imortalizarea momentului cu multe, multe poze.

Mai avem de pus la punct câteva amănunte, dar în principiu, iată cum a ieșit. Este exact ceea ce ne-am dorit, se încadrează perfect în spațiul pe care i l-am rezervat și în curând, o să auzim din direcția lui cele mai dulci gângureli.

                             IMAG0995              IMAG0999

C’est moi, Alina! 🙂