Sharapova. De neoprit.

Maria Sharapova. Toți o știm. Jucătoare de tenis rusoaică, blondă, înaltă, frumoasă, dar mai ales controversată.

Recunosc că înainte să-i citesc autobiografia, ”De neoprit”, nu o înțelegeam aproape deloc în privința comportamentului ei arogant (țin minte un interviu al Simonei Halep care vorbea despre celelalte jucătoare din circuit, afirmând despre Sharapova că este singura care nu salută și nu zâmbește vreoodată),  și al ”răutății” pe care o are în privire în timpul meciurilor, o ”răutate”, însă, care a ajutat-o enorm în cariera sa.

De curând, Sharapova a revenit după suspendarea de 15 luni care i-a fost dictată fiindcă a folosit o substanță interzisă. Din nou, când am auzit vestea suspendării, ”breaking news-ul”, mi-am zis, ca mulți alții, ”e o trișoare, doar așa a reușit, nu merită toată faima de care se bucură” și altele poate mai dure, însă e interesant să auzi și opinia ei, pe care și-a exprimat-o detaliat în această carte, fiind vorba despre o substanță nou introdusă de ITF, pe care și-o administra ca tratament pentru inimă de mulți ani. Maria recunoaște că a fost o greșeală, dar în niciun caz una intenționată sau una care să o ajute să-și îmbunătățească performanțele sportive.

Acest eveniment pare a fi ultimul dintr-un șir de momente de suspans, de cumpănă ale vieții sale. Aventura sa a început la vârsta de 4 ani când a fost observată de un antrenor rus pe terenurile de zgură din Soci, și care i-a recomandat tatălui Mariei să plece împreună din țară pentru a avea șansa de a ajunge numărul 1 mondial. (Îi spune că dacă Mozzart s-ar fi născut în Rusia, cu siguranță n-ar mai fi avut succesul și recunoașterea valorii sale).

Nu a fost un lucru ușor, contextul politic fiind unul nefavorabil (se destrăma URSS), dar printr-un complex de împrejurări, Maria și tatăl său Iuri au ajuns în America, unde au început să bată la porțile marilor academii de tenis. Drumul a fost plin de obstacole. Lipsa banilor, schimbarea mai multor orașe și evitarea unor capcane întinse de așa-ziși binevoitori au făcut din copilăria Mariei o adevărată poveste, din fericire cu happy-end.

Viața și cariera Mariei s-au schimbat după ce a câștigat Wimbledon-ul la doar 17 ani, după o finală cu Serena Williams. Este una dintre cele două victorii ale sale împotriva americancei. Interesant mi s-a părut cum Maria povestește că după meci, a auzit-o pe Serena plângând în vestiar, aceasta promițându-și că nu va mai pierde în fața ”fetișcanei aceleia”. În prezent, scorul întâlnirilor directe este de 19-2! 😐

Sharapova a mai câștigat două turnee de mare slam, US Open și Australian Open, devenind și nr. 1 mondial, dar o accidentare la umăr a forțat-o să se retragă din circuit pentru o perioadă și să-și piardă ritmul de competiție.

Însă, cu o voință de fier și cu dorința de a reuși, Maria a revenit și a câștigat în 2012 și ultimul titlu de mare slam care-i lipsea din palmares, Rolland Garros, într-o finală contra Sarei Errani. Ulterior, în 2014, a repetat această performanță chiar împotriva Simonei Halep, într-un meci epic, ce a durat mai mult de trei ore, și despre care afirmă că putea fi câștigat de oricare dintre jucătoare.

Sharapova vorbește și despre viața personală, atât de importantă în viața oricărei persoane, despre admirația secretă pe care i-a purtat-o spaniolului Juan Carlos Ferrero (fost câștigător de Rolland Garros), un tip mai în vârstă decât ea și pe seama căruia pune câștigarea primului titlu de mare slam, la Wimbledon.

Maria a fost logodită cu un jucător de baschet, Sasha Vujacic, cu care a avut o relație care nu s-a sfârșit cum și-ar fi dorit. 😦 Ultimul ”lover” amintit de Maria este Grigor Dimitrov, un bulgar chipeș, jucător de tenis asemănat la stil cu Federer și mai mic cu câțiva ani decât Sharapova.

Cu un total de 5 titluri de mare slam, câștigătoare la Turneul Campioanelor și fost lider mondial, cariera Mariei Sharapova este una impresionantă și nu pare să se încheie prea curând.

Puterea fantastică de luptă, dorința de a juca tenis, profesionalismul și, nu în ultimul rând, impresionanta poveste de viață m-au făcut să-mi schimb puțin părerea despre omul Maria Sharapova. E ca și când ai cunoaște mai bine o persoană și ai spune că ”mda… nu e chiar cel mai rău om din lume. Are și părți pozitive”.

24474638_1294289880671409_1136609524_o.jpg

Nu fac mofturi. Nu arunc racheta. Nu îi ameninț pe arbitrii de linie. Nu renunț. Dacă vrei să mă învingi, trebuie să muncești pentru fiecare punct, pentru fiecare game. Nu îți dau nimic gratis.

Oricum ar fi, oricum ai percepe-o, cu bune și rele, trebuie să recunoaștem că Maria este o mare campioană.

Reclame