Sofia, prima doamnă fermier

Citim și recitim de câteva zile o cărticică despre familie, copilărie și melci. Personajul central este o fetiță de patru ani, hotărâtă să se facă ”o doamnă fermier”. Exact, o doamnă fermier!

Sofia, căci despre ea este vorba, are doi frați gemeni, Matei și Marc sau Marc și Matei, cum se prezintă ei de fiecare dată amuzați, cu care se înțelege și nu prea. Adevărul e că au preocupări diferite, iar cu toate astea, Sofiei îi place să fie inclusă în jocurile lor, cursele cu melci fiind printre preferatele ei. De altfel, povestea începe cu o astfel de cursă, când Sofia găsește un melc micuț, cu o culoare ”gălbuie ca untișorul”, și complet diferit de melcii fraților ei.

După cursa de melci, Sofia îți anunță familia că atunci când va fi mare, se va face o doamnă fermier, iar la ferma ei va îngriji o singură vacă, al cărei lapte îl va bea ea tot, și pe care o va chema Floricica, va mai crește două găini drăguțe pe nume ”Aprilie” și ”Mai”, un ponei pe post de animal de companie, pe care nu-l va călări și căruia îi va da numele ”Sforăilă” și un porc – Pojar – ”deoarece o să fie un porc pătat, desigur”.

Dar până când visul i se va împlini, Sofiei nu îi rămâne decât să strângă ”buni pentru fermă” și să vadă de microferma încropită în magazia casei. ”Turmele și cirezile ei de vite” constau în gândaci de lemn, hrăniți cu bețe de chibrituri sau fulgi de porumb, miriapode, râme, pe care le ținea într-o cutie veche de tinichea plină cu pământ, urechelnițe, a căror creștere căpătase o nouă importanță în activitatea de fermier de zi cu zi, un limax enorm, maroniu-închis, și vreo douăzeci de melci, pe care îi ținea într-o cutie de carton, și, pe care îi hrănea cu frunze de varză.

Cu toate că nu este ca toate celelalte fetițe de vârsta ei, care se joacă cu ponei roz 😉 , Sofia este o fetiță încrezătoare și determinată, iar ”aventurile” ei îți captează atenția numaidecât, fie că ești mare, fie că ești mic. 😀 În plus, n-ai cum să nu o îndrăgești, mai ales când vezi că piticul căruia îi citești cartea, seară de seară, învăță, fără să-și dea seama, o serie de valori importante. Go team snail! 😀

Reclame

Ready, Set…Wait!

Already week 37? I’d better start packing!

Îmi trebuie asta…și asta, hmm cred că am uitat să pun asta…things are spinning in my head!

Am găsit o gentuță încăpătoare, am cumpărat cam tot ce ne trebuia pentru d-day, acum nu-mi rămâne decât să le împart în mommy’s stuff și baby’s stuff. Nu cred că o să-mi fie prea greu! Totuși dacă îmi va scăpa ceva, nu e panică man, o să fiu înconjurată de oameni dragi care sigur mă vor ajuta.

Să vedem! Eu voi avea nevoie de un halat, rochițe de noapte, prosoape, papucei, șervețele de tot felul, o pompă, câteva produse cosmetice (fără un miros pregnant care să-l irite pe bebe), Indometacin (pentru posibile dureri), elastice de păr și o carte bună. Hubby will be in charge of food și snacks, entertainment – family and friends.

Pentru bebe am strâns într-un rucsac câțiva pampers de newborn, șervețele umede, cremă pentru funduleț, ulei, Baneocin pudră, două salopete drăgălașe, căciulițe, mănuși și un biberon.

În regulă, nu ne rămâne altceva de făcut decât să așteptăm cu băgăjelul la ușă.  Sper ca șederea noastră la spital să nu fie prea lungă, să ne putem întoarce repede la noi acasă unde o să începem să ne cunoaștem mai bine.

C’est moi, Alina! 🙂