Aventurile lui Sacha

Tu știai că paharele sunt clopote care și-au înghițit limba sau că stelele sunt, de fapt, nasturi cusuți pe cer de o croitoreasă? Eu una nu, iar acum că am citit ”Aventurile lui Sacha în castelul fermecat” împreună cu Luca, cred că i-am dat și lui idei. 😀

DSC_0534.jpg

”Aventurile lui Sacha în castelul fermecat” este o povestioară tare nostimă despre ziua de naștere a unui băiețel pungaș care vede totul în jurul lui cu alți ochi. Cu o minte ageră, în permanență, atent la toate explicațiile tatălui său, Sacha reușește să te cam lase cu gura căscată când îl auzi zicând ”când te superi cu iubire, supărarea trece repede” sau ”Nu dăm nume la ceea ce mâncăm. Dăm nume doar la ceea ce iubim.”

Bine, contează mult și că tatăl lui Sacha este foarte implicat în activitățile lui, că ia în serios absolut tot ceea ce spune sau că în joaca lor inversează rolurile tată-fiu, fiu-tată, empatizând perfect cu băiețelul lui. Îl completează, îi oferă răspunsuri dintre cele mai amuzante, de genul ”scaunele sunt 4PD”, ”și muștele și albinele au o zi de naștere”.

DSC_0536.jpg

O relație tată-fiu tandră, jucăușă, plină de ”glume care se glumesc”, ”supe care se supesc”, iar faptul că pe parcurs sunt inserate pasaje round-up ale micuțului Sacha, care analizează toate spusele tatălui, oferă poveștii și o latură realistă. În ce sens realistă? Îți dau un exemplu concret. De multe ori, Luca, la doi ani și patru luni, are aceleași porniri creativo-amuzante. L-am surprins cum, în joaca lui, reproducea, repovestea dialogurile purtate de-a lungul zilei cu noi sau cu prietenii lui de la creșă, și gândindu-mă la el așa, mi-am dat seama că treaba asta îl ajută cumva să priceapă mai bine prin ce a trecut ori să înțeleagă ce tocmai a învățat.

O poveste despre cum să-ți implici copilașul în activitățile cotidiene și de care nu te-ai fi gândit că acesta ar putea să se bucure într-o așa măsură. Adulții vor spune că Sacha are calități deosebite de viitor storyteller, iar copii îi vor îndrăgi pur și simplu castelul fermecat, înțesat de animale și povești cu sau despre animale.

DSC_0537.jpg

Pe urechi în zbor

the.jpg

Șoriceii de pluș, din cauciuc sau din orice alt material textil erau la mare căutare în familie. Erau slăbiciunea mea și pace, ori ai mei trebuiau să se conformeze cumva când băteam din picior și comandam un topolino (căci așa îi numeam pe toți șoriceii).

Aș spune că nu prezența televizată a lui Jerry sau Minnie Mouse a fost cauza tuturor “răutăților”. Totuși ceva anume m-a atras la micuțele necuvântătoare și în continuare au rămas feblețea mea. Acum îmi place să colecționez cărți pentru copii în care protagoniștii sunt șoriceii ori să mă tot uit la filme precum Ratatouille, Flushed Away, The Tale of Despereaux sau clasicul An American Tail. Vaaai și cât îmi place de Célestine! Trebuie să-l urmărești în Ernest et Célestine, șoricelul ăsta m-a răscolit serios!

Dar vezi tu, socoteala de-acasă, nu se potrivește cu cea din târg. Ar fi fost ca-ntr-o poveste dacă și Luca ar fi fost pe aceeași lungime de codiță cu mine. Dar nu! El s-a decis că sunt mai interesanți elefanții. Bată-l vina pe elefantul cu jambiere sau pe Cici, dacă nu-și pierdea cipicii, căutam acum șoricei. 😀

În bebeniană, dacă nu știai, elefantului i se spune “Aptiti”. Așa că Aptiti e acum “stăpânul nostru”! Și cum Aptiti trebuie să aibă și el prieteni de-o breaslă, avem de fapt, vreo trei and counting.

cum sa intrebuintezi elefantii din casa.jpg

Oricum elefanții nu sunt doar simple jucării, au destinații polivalente, de la pernă, marionetă, jucător de fotbal, la companion la masa de prânz. Și cât de curând o să le mai găsească el și alte întrebuințări. Aptiti nu e numai multipurpose, dar e și omniprezent, la masă, în parc, la bunici, trebuie să-i păstrăm și lui un loc orice-ar fi.

Cu toate astea, bine că amândurora ne plac urecheații, altfel nu știu cum ne-am fi înțeles. Eu cu mustăți și el cu trompă. Dar stai așa, că elefanții se tem de șoricei. Sau e cumva vreun mit?! Rămâne de văzut care pe care fugărește. 😀

Până una alta, avem de vizionat Dumbo, iar din câte îmi aduc eu aminte un șoricel pe nume Timothy este singurul care îl simpatizează pe elefănțel. Parcă e anume făcut pentru noi! 😉 Dar gata, fără spoilere, hai să-l urmărim. Se înțeleg ei ori ba?!

C’est moi, Alina! 🙂