Growing Up – Chapter II

Mai avem puțin și cântăm multe luni trăiască! Piticul meu de aproape 4 luni s-a făcut deja de 7,6 kg și 66 cm. :O Și iată ce-am mai descoperit eu la el:

A treia lună, ca orice lună, de până acum, a început cu un tortuleț pe care ne-am propus să scriem Happy X months + o poreclă cu grijă aleasă din borcanul cu porecle.

Started: să-i curgă băluțele și să-și mănânce pumnișorii…ooo, și e chiar amuzant, mai ales când gângurește în același timp. Inițial, am crezut că o face de foame sau că îi dă vreun dințișor, când, de fapt, lui pur și simplu îi plăcea gustul degețelelor lui. 😀

Loves: să vorbească, să vorbească și iar să vorbească (sunt convinsă că am un bebe precoce și mâine-poimâine o să spună primul lui cuvânt).

Hates: sughițul, dacă se prelungește enervant de mult. Remediu: o picătură de lămâie, urmată de cel mai mulțumitor zâmbet din lume.

A patra lună: se vede că e în creștere, se dolofănește pe zi ce trece, dar cu toate astea, simt că îl pot ține mai bine în brațe, fără frică, își ține și căpușorul destul de bine, plus că e un lipicios, se pliază pe oricine îl ia în brațe.

Tried: să-și țină singur biberonul, să stea pe burtică și în funduleț. În aceeași lună l-am descoperit reușind să se răsucească singur…câtă fericire în omulețul meu drag. N-aș fi crezut că bebelușii se pot bucura așa candid și mai mult, pot fi atât de ambițioși.

Started: să dea din picioare la băiță. Și pentru că s-a îngreunat, combo-ul ăsta îmi cam dă bătăi de cap și sfârșim băițele cu multe băltoace pe lângă noi. 😀

Pe lângă gângurelile care s-au înmulțit și parcă variază de la o zi la alta, acum cântă, și cântă bine, ca o vrăbiuță, dimineața, în special.

Loves: să râdă cu chicote când tati vine acasă sau îl ia la o porție de joacă. Aaa, și să nu uit, îi place să fie masat pe fețișoară, se strâmbă și scoate tot felul de sunete nostime.

Pumnișorii ca pumnișori, dar ce își iubește el viermișorii ăia mici de la picioare, de care se ține încontinuu, într-o poziție zen, ca de yoga. 😀

Hates: să stea singurel în pătuț când noi servim micul-dejun. Remediu: îl luăm cu noi la masă în scoică și în loc de radio, ne încântă el cu cele mai gingașe acorduri.

C’est moi, Alina! 🙂

Anunțuri

The Crib

Săptămâna 35. It’s getting closer. Azi facem loc pătuțului lui bebe.

Până să găsim ce ne place, în mințile noastre au roit tot felul de întrebări, de la cum trebuie să arate (the easy part), până la întrebări mai relevante, de genul, din ce material ar trebui să fie, dacă să cumpărăm un pătuț cu rotițe, un pătuț convertibil, unul flexibil sau mai puțin flexibil și așa mai departe.

Ne-am făcut temele cu ajutorul prietenului Google (care la nevoie se cunoaște, nu-i așa?!) și am extras esențialul din numeroasele sfaturi pe care le-am primit de la apropiați (așa este în perioada asta), înțelegând un lucru esențial: că siguranța lui baby junior este cea mai importantă și având în vedere că acesta o să fie cuibușorul lui de nebunii pentru următorii 2-3 ani, nu trebuie să ne limităm opțiunile de alegere.

Păstrând în permanență în minte faptul că un pătuț trebuie să fie, înainte de toate, stabil și fără părți care ar putea să ne rănească, am pornit voioși la cumpărături. Hoinărind prin Ikea, am zărit într-un colț, un pătuț alb, drăgălaș, expus într-o lumină difuză și cu accesorii de poveste (doamne ce de păturici și de pernuțe care mai de care mai viu colorate și trendy ilustrate, toate în miniatură). Am simțit a crush și ca părinți responsabili suntem, am pus, mai întâi, întrebările tehnice necesare, iar când răspunsurile primite au spulberat, pe rând, orice urmă de îndoială, am decis că acesta este the perfect crib.

Până aici, totul a decurs conform planului…pătuț, check.

Locul amplasării pătuțului, check…camera noastră, departe de fereastră, surse de căldură sau obiecte de mobilier de care micuțul s-ar putea agăța.

Și acum, the challenge…asamblarea 😀

Step one. Ne-am înarmat cu șurubelniță, inbus, piulițe, șuruburi, etc. A da…și ceva pricepere este necesară.

Step two. Am citit, cu atenție, pașii indicați în instrucțiuni. Floare la ureche, este ca un puzzle.

IMAG0987

Step three. Am fixat primele piese, ne-am împotmolit puțin pentru că altfel nu ar avea farmec, dar nu degeaba se spune în popor că unde-s doi puterea crește, darămite în trei. În concluzie, l-am dovedit noi! 🙂

IMAG0988  IMAG0989   IMAG0990

Step four. Întinderea accesoriilor și imortalizarea momentului cu multe, multe poze.

Mai avem de pus la punct câteva amănunte, dar în principiu, iată cum a ieșit. Este exact ceea ce ne-am dorit, se încadrează perfect în spațiul pe care i l-am rezervat și în curând, o să auzim din direcția lui cele mai dulci gângureli.

                             IMAG0995              IMAG0999

C’est moi, Alina! 🙂