Turnuri de negrese

Astăzi, căldura de afară a vrut să ne pună bețe în roate, dar prăjituritul a fost ”salvarea” noastră. De dimineață, ne-am luat porția de aventură printre căsuțele tradiționale românești de la Muzeul Golești, iar după-amiază, ca să evităm canicula, am rămas indoors, iar după luuungi negocieri cu ușile închise, Prințul Covrigel și Zâna Pâinica s-au învoit să facă de data asta niște negrese delicioase.

Trei perechi de mânuțe dibașe au pus numaidecât la copt o tava de negrese. Ajutor de bucătari, Marius, ne-a bucățit ciocalata amăruie și untul, iar, noi, am mixat compoziția până ne-au amorțit brațele, semn că ne-am făcut treaba cum se cuvine. 😀

DSC_0535-2.jpg

Dar să-ți povestim și ție ce am folosit pentru turnul nostru de negrese:

  • 200 gr. unt;
  • 275 gr. ciocolată amăruie;
  • 150 gr. zahăr (ori 170 ml. sirop de arțar sau agave);
  • 3 ouă mari;
  • o linguriță de extract de vanilie;
  • 225 gr. făină;
  • un vârf de linguriță de praf de copt (opțional);
  • 50 gr. cubulețe ciocolată albă/50 gr. nuci măcinate/50 gr. cereale de ovăz, etc.

Pentru 36 de pătrățele/cuburi de negrese, au fost nevoie de 20 de minute de pregătiri și 25 minute de copt la 180 grade (în cuptorul preîncălzit).

DSC_0539.jpg

How it’s made?!

  1. tai repede ciocolata și untul în cuburi și le topești la foc mic;
  2. între timp, mixezi cele 3 ouă cu zahărul, un praf de sare și extractul de vanilie până când compoziția își dublează volumul și se deschide la culoare;
  3. ciocolata topită și răcită câteva minute o adaugi puțin câte puțin peste ouă (folosești în continuare mixerul);
  4. acum poți să lași mixerul deoparte, iei o lingură de lemn și încorporezei treptat făina și praful de copt;
  5. torni compoziția într-o tavă dreptungiulară, circulară, nu prea contează forma, și lași totul la cuptor timp de 25 minute;
  6. musai, lași blatul să se răcorească puțin, altfel va opune rezistență când vei încerca să-l tai;
  7. tai negresele sub ce formă poftești, le suprapui, până formezi o piramidă, un bloc, un turn sau o cetate, abia apoi îți torni un pahar de lapte bătut și te așezi, lacom, la masă pentru cea mai dulce cină. 😉

    Rețeta este super accesibilă, special concepută și descrisă, astfel încât tu și micuțul tău să vă distrați de minune în bucătărie. Am descoperit-o în cartea Mummy and me bake, de unde ne-am inspirat și pentru niște baghete cu brânzică. Yum!

     

    DSC_0518.jpgDSC_0522-3.jpg

Aventurile lui Sacha

Tu știai că paharele sunt clopote care și-au înghițit limba sau că stelele sunt, de fapt, nasturi cusuți pe cer de o croitoreasă? Eu una nu, iar acum că am citit ”Aventurile lui Sacha în castelul fermecat” împreună cu Luca, cred că i-am dat și lui idei. 😀

DSC_0534.jpg

”Aventurile lui Sacha în castelul fermecat” este o povestioară tare nostimă despre ziua de naștere a unui băiețel pungaș care vede totul în jurul lui cu alți ochi. Cu o minte ageră, în permanență, atent la toate explicațiile tatălui său, Sacha reușește să te cam lase cu gura căscată când îl auzi zicând ”când te superi cu iubire, supărarea trece repede” sau ”Nu dăm nume la ceea ce mâncăm. Dăm nume doar la ceea ce iubim.”

Bine, contează mult și că tatăl lui Sacha este foarte implicat în activitățile lui, că ia în serios absolut tot ceea ce spune sau că în joaca lor inversează rolurile tată-fiu, fiu-tată, empatizând perfect cu băiețelul lui. Îl completează, îi oferă răspunsuri dintre cele mai amuzante, de genul ”scaunele sunt 4PD”, ”și muștele și albinele au o zi de naștere”.

DSC_0536.jpg

O relație tată-fiu tandră, jucăușă, plină de ”glume care se glumesc”, ”supe care se supesc”, iar faptul că pe parcurs sunt inserate pasaje round-up ale micuțului Sacha, care analizează toate spusele tatălui, oferă poveștii și o latură realistă. În ce sens realistă? Îți dau un exemplu concret. De multe ori, Luca, la doi ani și patru luni, are aceleași porniri creativo-amuzante. L-am surprins cum, în joaca lui, reproducea, repovestea dialogurile purtate de-a lungul zilei cu noi sau cu prietenii lui de la creșă, și gândindu-mă la el așa, mi-am dat seama că treaba asta îl ajută cumva să priceapă mai bine prin ce a trecut ori să înțeleagă ce tocmai a învățat.

O poveste despre cum să-ți implici copilașul în activitățile cotidiene și de care nu te-ai fi gândit că acesta ar putea să se bucure într-o așa măsură. Adulții vor spune că Sacha are calități deosebite de viitor storyteller, iar copii îi vor îndrăgi pur și simplu castelul fermecat, înțesat de animale și povești cu sau despre animale.

DSC_0537.jpg

Ne jucăm

Sunt copil. Am în dreapta mea vreo câteva creioane colorate, în stânga, niște acuarele și o pensulă, iar în fața mea, cea mai groasă carte de colorat de care am avut parte până acum. Tata mă întreabă peste umăr dacă sunt mulțumiță, dacă îmi place. Dacă îmi place?! O ador! Nu m-aș mai dezlipi de ea!

Cartea aia de colorat a fost bucuria mea cea mai mare, nu vreo păpușică sau jucărie de pluș. Nu! Cartea de colorat!

Mă entuziasmam într-atât de tare când intram în vreo librărie că începeam să țopăi spre uimirea și hazul vânzătorilor, și dacă îmi aduc eu bine aminte, și spre satisfacția părinților, care răsuflau ușurați, dându-și seama că între fratele meu și mine nu se vor isca certuri de origine invidioaso-nemulțumite. El urma să se aleagă cu soldăței, iar eu scormoneam fericită printre cărțile de desenat.

DSC_1000.JPG

Și Luca, o generație mai târziu, este aplecat pe ceea ce înseamnă cărți, chiar dacă acum vorbim de cărticele pentru bebei. So, we might share the same pleasure after all! ^.^

Ce mi se pare deosebit pentru vârsta lui este spiritul de inițiativă de care dă dovadă. Este veșnic dornic să învețe, să știe cât mai multe despre tot ce-l înconjoară, iar curiozitatea asta se manifestă în cel mai amuzant mod: se ridică pe vârfuri pentru a apuca o carte anume (acum totul se învârte în jurul lui Mog, pisica uitucă), mi-o înmânează cu un huge grin dintr-ăla ca al pisicii din Alice in Wonderland, apoi se așează în poala mea și îmi arată personajele despre care este curios să afle câte ceva, orice.

DSC_0995.JPG

Băiatul meu copilărește atât de frumos, cu două rânduri de băluțe intrigate în colțul gurii, ori imaginea asta mă împinge mereu să-i caut cărticele sau jucării interesante care să-i ocupe timpul în cel mai folositor mod.

Abia aștept să-i observ fățuca când îi voi așterne în față o găletușă de nisip kinetic. It’s the new toy in town! O să modeleze și o să tot modeleze (pentru că e maaagic, they say), probabil că o să-i testeze și gustul (no worries, nu e toxic, e 100% baby-friendly), iar mami nu o să se spetească curâțind în urma lui, pentru că nu se risipește sau lipește de pereți, mobilier ori haine. E o alternativă sigură pentru zilele de joacă indoors. 🙂

Cine a încercat nisipul să ridice mâna sus!