Din pălărie, concurs să fie! ;)

Prima dată când am auzit de Dr. Seuss a fost, cred, undeva prin generală, când era difuzat ‘Cum a furat Grinch Crăciunul’. Bine, cu toate astea, nu cred că înțelesesem că e o adaptare a poveștii lui Dr. Seuss. Apoi, prin liceu, am avut de pregătit o recenzie de film… am ales ‘How the Grinch Stole Christmas’ pentru introducerea lui Anthony Hopkins, pe care și azi o știu pe dinafară ‘Inside a snowflake, like the one on your sleeve, there happened a story, you must see to believe. Way up in the mountains in the high range of Pontoos… lay a small town of Whoville: the home of the Whos. Ask any Who and they’ll have this to say, there’s no place like Whoville around Christmas Day.’

Anyways, atunci mi-am făcut temele și am aflat mai multe despre Dr. Seuss și poveștile lui magice pentru copii. Așa am aflat și de ‘The Cat in the Hat’ sau de ‘Oh, the Places You’ll Go!’.

Anul acesta, editura Arthur a publicat traducerile „Cotoi cu pălărioi” și „Cotoi cu pălăroi se întoarce!„.

36028211_1482435648523497_5298949118717067264_n.jpg

După ce am pus mâna pe ele, le-am citit entuziasmată pentru mine, curioasă să văd cum sună în limba română versurile lui Dr. Seuss, apoi, într-o seară, i le-am citit și lui Luca. Mi-am dres vocea, în speranța că o să mă apropii cumva de vocea de narator a lui Anthony Hopkins, și-am citit…

Voi deschide-acum capacul.

Să vedeți voi lucruri noi!

Două lucruri, ce se cheamă

Lucrul Unu, Lucrul Doi.

și pe măsură ce am înaintat în miezul poveștii, Luca s-a prăpădit de râs, de comicul situațiilor, de Lucrul Unu și Lucrul Doi, de nedumeriții Sally și frățiorul ei. Am desprins și morala… ne jucăm ce ne jucăm, apoi, într-un mod la fel de distractiv, facem ordine în urma noastră. Ce să mai, poveștile astea au fost un succes! Și am fost încântată să văd cum ele pot bucura în continuare un copil câteva generații mai târziu.

Și pentru că sfatul lui Dr. Seuss ‘You can find magic wherever you look, sit back and relax, all you need is a book!’ ar trebui înrămat undeva printre rafturile mini bibliotecii noastre, ne-am gândit să dăm mai departe unor pui de cititori o bucățică din magia lui Dr. Seuss, câte un exemplar din „Cotoi cu pălărioi” și „Cotoi cu pălăroi se întoarce!”.

Dacă l-ați citit pe scriitor sau poate ați văzut vreo adaptare animată, împărtășiți cu noi din experiența voastră, printr-un un comentariu, foto, fiecare e liber să se exprime cum vrea, la postarea publică de pe pagina de facebook Green Mama. Apoi, dați de veste altor părinți, fani Dr. Seuss, you name it, umăriți pagina de facebook Vlad și Cartea cu Genius și cam atât. Dăm startul concursului în dimineața aceasta, până în data de 07.07. … lucky number seven 😀 Câștigătorul va fi ales randomly, ca de obicei. Succes și spor la citit, little ones!

Reclame

Așa-zisa răpire a prințului Oleomargarină

Așa-zisa răpire a prințului Oleomargarină” a fost titlul poveștii care ne-a ținut ocupați în diminețile din vacanța noastră la munte. Titlul, care pe mine m-a intrigat puțin, pe Luca l-a cucerit negreșit. De altfel, spune-i un cuvânt care sună neobișnuit, iar el îl va reproduce la nesfârșit, ori cel puțin până va învăța unul nou. Iar Oleomargarină a fost catchy! 🙂

Și am fost tare inspirată că am luat-o cu noi! Cred că m-am gândit că ar fi frumos să-i citesc lui Luca ceva scris de autorul preferat al copilăriei mele. Așa am ajuns să citesc această poveste fermecătoare (care a văzut lumina tiparului de puțin timp) despre aventura inițiatică a unui băiețel inocent, Johnny, împreună cu tovarășa lui, găina Molimă și Foamete. Molimă și Foamete?! Daa, m-am gândit de vreo două ori înainte de a-i pronunța numele, pentru că Molimă și Foamete, nu? Dar am ales să citesc povestea originară, fără ”floricelele” noastre și se pare că a fost bine.

27605588_1345994455500951_335573318_o.jpg

Continuând, trebuie să vă spun că Johnny nu avea experiență în arta conversației, dar dacă la început, i se adresa, timid, unui ”bou răbdător, pierdut în reverie”, care nici nu-i răspundea, mai târziu, numai după ce mănâncă floarea juju (despre care o să aflați mai multe citind povestea ;), a capătat abilități oratorice nebănuite și a început să vorbească liber cu un sconcs pe nume Suzy. Suzy l-a condus în rândul animalelor din pădure, unde Johnny a ținut primul lui discurs public ”Mă bucur să fiu aici.”

Cât despre celelalte personaje, regele din ținut și fiul său, prințul Oleomargarină, ei bine, despre aceștia am învățat că sunt complet diferiți de animale, de fapt, sunt la polul opus. Sunt mici, neînsemnați și prea impresionați de propriile coarde vocale. 😀 Se consideră isteți ca vulpile și puternici ca elefanții, magnifici în luptă și mai arătoși decât oricine la vârsta lor, dar dacă îi vezi, râzi pe înfundate de ”măreția” lor.

”Sunt oameni care nu aud animalele, a zis el. Și sunt și oameni care nu aud absolut nimic.” – Mark Twain

De-a lungul poveștii, sunt inserate, subtil, în momente cheie, pauzele simbolistice de ceai dintre Mark Twain și Philip Stead. Sunt foarte binevenite, mai ales pentru că în jurul comentariilor, pe alocuri, ironice, se țese, pas cu pas, această poveste minunată. Vin cumva ca o explicație în plus, ori ca să mențină vreun punct culminant timpuriu.

”Să știi un lucru, mi-a zis Twain ridicând ceașca în aer, pe lumea asta sunt mai multe găini decât își poate închipui un om, dar un act gratuit de bunătate este cea mai rară dintre găini.”

Ilustrațiile soției lui Philip, Erin Stead, care, de altfel, se numără printre ilustratorii mei preferați de cărți pentru copii, sunt emoționante, sunt grăitoare, întregesc povestea.

”La urma urmei, sfârșitul este sigura parte care contează cu adevărat.” – nevăstuica sau Philip Stead

Fani Oliver Jeffers

Hey, mamas!…

Oliver Jeffers, un autor foarte drag nouă în ultima vreme, ne propune o serie de personaje absolut savuroase care ne-au captat atenția și ne-au îmbogățit imaginația.

În altă ordine de idei, trebuie neapărat să îl cunoașteți pe Duncan, un băiețel, care are ”mari” probleme cu creioanele sale colorate. Acestea sunt supărate din te miri ce motive și fiecare i-a scris lui Duncan o scrisoare în acest sens. De exemplu, culoarea galben și culoarea oranj se ceartă toată ziua care dintre ele este adevărata culoare a soarelui, iar culoarea roșu se vaită că este ”preamuncită”, fiind folosită chiar și în vacanțe pentru colorarea Moș Crăciunilor și a inimilor de Sf. Valentin. Culoarea albastru este foarte fericită pentru faptul că este culoarea preferată mai multe sezoane la rând, dar vestea proastă e că este cam tocită acum și ar avea nevoie de o pauză. 😀 Povești la fel de interesante au și culorile roz, mov, gri, alb, negru sau bej. Ce a făcut Duncan pentru a fi pe placul tuturor? Un desen inovativ cu balene portocalii, mașini de pompieri albastre, dragoni roz și maimuțe verzi, drept răsplată primind o steluță pentru creativitate.

Titlul cărții: ”Ziua când au plecat creioanele colorate”

Floyd, Floyd, este un băiețel, căruia i s-a blocat zmeul într-un copac. Iar el, inventiv de fel, a început să arunce în copac tot ce a găsit la îndemână, pentru a reuși să îl desprindă. Și când zic, tot ce a găsit la îndemână, mă refer la pantofi, chiuvete, balene, casa vecinului sau chiar mașina de pompieri venită în ajutor. Într-un final, zmeul se desfăce, dar Floyd se duce la culcare, cu un vag sentiment că a uitat ceva… restul lucrurilor în copac. Amuzant, nu?! Toată aventura o găsiți în cartea ”Înțepenit”

A venit rândul unui băiețel care și-a dorit foarte, foarte mult să aibă o stea numai a lui. Și după multe încercări nostime, incluzând aici și folosirea unei rachete spațiale, urcarea pe cel mai înalt copac sau discuțiile cu un pescăruș, a reușit ce și-a propus… O poveste despre cum să-ți îndeplinești visurile, pe care o citim și o recitim în fiecare seară. Apropo, Luca visează și el să aibă o Lună doar a lui. :O Să vedem cum rezolvăm această problemă. :D. Titlul cărții: ”Cum să prinzi o stea”

26981578_1331601726940224_891200852_o (1).jpg

So, trei cărticele ale lui Oliver Jeffers până acum, dar mai am câteva pe lista mea.

To be edited…

 

Sofia, prima doamnă fermier

Citim și recitim de câteva zile o cărticică despre familie, copilărie și melci. Personajul central este o fetiță de patru ani, hotărâtă să se facă ”o doamnă fermier”. Exact, o doamnă fermier!

Sofia, căci despre ea este vorba, are doi frați gemeni, Matei și Marc sau Marc și Matei, cum se prezintă ei de fiecare dată amuzați, cu care se înțelege și nu prea. Adevărul e că au preocupări diferite, iar cu toate astea, Sofiei îi place să fie inclusă în jocurile lor, cursele cu melci fiind printre preferatele ei. De altfel, povestea începe cu o astfel de cursă, când Sofia găsește un melc micuț, cu o culoare ”gălbuie ca untișorul”, și complet diferit de melcii fraților ei.

După cursa de melci, Sofia îți anunță familia că atunci când va fi mare, se va face o doamnă fermier, iar la ferma ei va îngriji o singură vacă, al cărei lapte îl va bea ea tot, și pe care o va chema Floricica, va mai crește două găini drăguțe pe nume ”Aprilie” și ”Mai”, un ponei pe post de animal de companie, pe care nu-l va călări și căruia îi va da numele ”Sforăilă” și un porc – Pojar – ”deoarece o să fie un porc pătat, desigur”.

Dar până când visul i se va împlini, Sofiei nu îi rămâne decât să strângă ”buni pentru fermă” și să vadă de microferma încropită în magazia casei. ”Turmele și cirezile ei de vite” constau în gândaci de lemn, hrăniți cu bețe de chibrituri sau fulgi de porumb, miriapode, râme, pe care le ținea într-o cutie veche de tinichea plină cu pământ, urechelnițe, a căror creștere căpătase o nouă importanță în activitatea de fermier de zi cu zi, un limax enorm, maroniu-închis, și vreo douăzeci de melci, pe care îi ținea într-o cutie de carton, și, pe care îi hrănea cu frunze de varză.

Cu toate că nu este ca toate celelalte fetițe de vârsta ei, care se joacă cu ponei roz 😉 , Sofia este o fetiță încrezătoare și determinată, iar ”aventurile” ei îți captează atenția numaidecât, fie că ești mare, fie că ești mic. 😀 În plus, n-ai cum să nu o îndrăgești, mai ales când vezi că piticul căruia îi citești cartea, seară de seară, învăță, fără să-și dea seama, o serie de valori importante. Go team snail! 😀

About Bookfest 2017

Am ajuns la Bookfest! Yey!… so, despre asta vreau să vă povestesc. 😀

Cu toate că târgul a fost la cea de-a XII-a ediție, pentru mine a fost prima, și cât de bine îmi pare că nu am ratat-o!

L-am luat pe hubby (vrând-nevrând :D) de mână, (știu eu că, de fapt, și-a dorit și el escapada noastră), l-am lăsat pe #greenmamasboy la bunici, și am tulit-o.

Într-o oră și un pic am ajuns. După cât ne-am învârtit după un loc de parcare eram sigură că va fi multă lume prezentă la eveniment. Am rezolvat repede și acest ”mic” detaliu și here we go! Cărți. Muuulte cărți! Just awesome!

Cred că am luat fiecare stand în parte, în căutare de diversitate. N-am venit după un titlu anume, we just went with the flow. 🙂 M-am bucurat de cărți, de mirosul lor, de atâtea persoane cu aceaași pasiune.

20170528_130101.jpg

Stock-ul de #1babybookpesaptamana s-a reînnoit rapid. I-am cumpărat pe Asterix și Obelix, o carte cu benzi desenate, pe curajoșii Gărzii Feline și am pus ochii pe Sacha și aventurile lui din Castelul fermecat, din colecția Nemi. Ce să mai, am fost surprinsă să văd cât de multe cărți pentru copii pot fi publicate. Cred că și ilustrațiile ajută, mai mult, îi încurajează pe cei mici să-și dorească să citească poveștile pline de pățanii dintre cele mai amuzante.

20170528_132117.jpg

Stand-ul Publica, a fost la mare căutare. Am dat câteva coate să-mi fac loc și să mă asigur că plec acasă cu titlurile de pe wishlist-ul meu, de fapt, al nostru. Hubby a fost foarte încântat să găsească autobiografia lui Ronnie OSullivan, și pentru că tot a început Rolland Garros-ul, a pus mâna și pe cartea despre Rafael Nadal. Eu, în schimb, mai girlish, am ales ”Nu genul ăla de fată„ de Lena Dunham, dacă ați urmărit serialul Girls difuzat pe HBO, știți despre ce vorbesc și ”10 materiale minune și poveștile lor” din Co-lecția de știință, o colecție dedicată celor mai interesante și importante idei științifice, descoperiri și inovații din lumea de azi. Nu mă voi opri aici. Mai vreau și alte titluri.

#bookfest, aici e de mine 😁

A post shared by Alina (@green.mama.blog) on

Le-am salutat și pe fetele de la Books Express. Am fost impresionată de prezentarea lor și am stat de povești cu Bogdana. Btw, Frida rulz, o voi purta o vreme! 😉

Am cumpărat de la Okian, ”Of Mice and Men” de John Steinbeck, o nuvelă pe care abia aștept să o citesc, mai ales că a fost ecranizată prin 1992, cu John Malkovich în rolul lui Lennie Small, iar regizorul, din câte îmi aduc eu aminte, a fost nominalizat pentru Palm d’Or la Festivalul de la Cannes.

Una peste alta nu știu cum a trecut timpul, iar după câteva ore am ieșit cu un zâmbet larg și cu multe plase pline de cărți. Ce poate fi mai frumos pentru a Sunday Date?!

Well, hello 2017!

2016 rămas bun!

2017 bine ai sosit!

Retrospectiva arată cam așa:

Instagram a fost noua mea platformă de joacă, sens în care am încercat să dau de capăt camerei cumpãrate pe la începutul anului (încă mai am de învățat câte ceva 😉 ). În general, am recunoscut un trend ascendent, bucurându-mă și de un feedback încurajator. Iar ca să-mi orânduiesc mai bine pasiunile, am născocit și vreo 3 hashtaguri:

#greenmamasbooks

d.png

#greenmamasrecipe

Untitled.png

#greenmamatravels

hf.png

Pe pagina de facebook am creat 2 hashtaguri tare dragi, pe al căror “deadline” autoimpus l-am ratat ocazional, in my defence, due to baby sickness. Cu toate acestea, am reușit să vă recomand cele mai simpatice cărți pentru copii și să vă arăt cum să petreceți câteva minute altfel alături de micuții voștri.

#1DIYpesaptamana a început cu #Babyreader,

iar #1babybookpesaptamana a început cu Săculețul cu surprize.

La capitolul “filme urmărite“, well there’s not much to say. 😀  În 2016, am ajuns o singură dată la cinema (:O OMG, yeah, I know), acasă am văzut filme cât să numeri pe degetele de la o mână, în schimb, nu mă pot plânge chiar atât de tare, pentru că am vizionat câteva seriale faine difuzate de Netflix, HBO, Starz. Printre ele Game of Thrones (House Targaryen here), Outlander, The Affair, Westworld, Narcos, Divorce, am revăzut Gilmore Girls pe Diva pentru că era difuzat în intervalul 12-14 când #bebeLuca făcea nani + Gilmore Girls A Year in the Life.

My first 2017 issue, though: peste câteva zile mă întorc la serviciu și mă simt puțin cam clueless. Cum voi  jongla între creșă, job, house chores și blog e ceva de domeniul necunoscutului… So help me God! 😀

#Babyreader

Like mother, like son! Am mai spus-o și o repet pentru că îmi crește inimioara când văd cât de reader e #bebeLuca. Îmi place de el de mor când se ridică pe vârful picioarele (#littlepiggies) și își alege o carte anume pe care mi-o așază în brațe, o deschide la pagina cu pinguinii (nu altundeva) și apoi începe “Cecececece”-ul, căci așa sună el când citește. 😀

DSC_1120.JPG

Am renunțat să mă mai minunez de his free will power. O iau ca atare! Se pare că de mititei suntem înzestrați cu puterea de a lua singurei decizii, de a fi capabili să alegem un lucru doar pentru că așa poftim. Plus ceva material genetic de la mama 😉 , de la tata și iată, ai în față un bebe atât de descurcăreț încât you stop questioning mother nature. 🙂

Revenind, he’s such a reader!

DSC_1113.JPG

Zilele trecute ne întreceam în citit. El cu Mami, ce culoare au pupicii?, eu cu Mindfulness pentru părinți. Na, fiecare după cu preferințele lui livrești. Și cum stătea el comod între perne, mușcând și dintr-un măr (my multitasker!), deodată se oprește brusc și îmi povestește cam ce a văzut/citit el pe acolo. Îmi povestește de soare, că e galben, de cireșele, cât de roșii sunt ele, de lebădă, etc. Now imagine how my heart started to melt… Aww, I just love my reader little man! Și pentru că m-am simțit mândră până la cer și înapoi, am decis să-i înmulțesc colecția, pregătindu-i un surprise baby book haul. 😀 Abia aștept să ne sosească coletul, pentru că și lui îi place etapa unboxing-ul. Told you, like mother, like son!

Untitledb.png

Până atunci am enumerat mai jos câteva cărticele, most wanted these days:

Micul Prinț – Antoine de Saint-Exupéry – o găsești aici

Mog, o pisică uitucă – Judith Kerr – o găsești aici

Mami, ce culoare au pupicii? – Carla Pott, Elisenda Queralt – am primit-o cadou 🙂

Iepurașul care voia să adoarmă – Carl-Johan Forssen Ehrlin – o găsești aici

Bunicul leu – Julia Jarman, Susan Varley – o găsești aici

Era să uit! Dat fiind că e totuși un bebe curios din cale-afară, n-aș vrea să se plictisească prea repede de noile achiziții, așa că o să mă ghidez după regula #1babybookpesaptamana 😉 . Îi voi așeza pe raftul lui cărțile cumpărate, dar pe rând, în fiecare săptămână o carte diferită. Mă întreb dacă va observa pattern-ul sau dacă va simți că o dată la șapte zile o carte nou-nouță îl așteaptă în biblioteca lui.