Go Lionbox!

Hei hei hei. V-am mai spus că îmi plac lucrurile făcute de noi, nu? Ooo… cum să nu! Și lui Luca îi plac. Ultima dată cred că am făcut avioane de hârtie :)) … a fost tare distractiv. Avioane roșii, verzi, cartonate, tot ce vrei și ce nu vrei. 😀

Consider că proiectele DIY îți dezvoltă imaginația, îndemânarea, și îți pot crea chiar un brand personal. De curând, am cunoscut-o pe Simona, cea care se află în spatele accesoriilor și bijuteriilor din lut polimeric Lionbox.

Special gift and special order! Inspired by Santoro ❤ Necklace – The hatter 💙 #customorder #polymerclay #girl #lionbox #specialgift #thehappynow

A post shared by Lionbox Handmade Creations (@lionbox.handmade.creations) on

U… arată bine, să știți!

Lionbox? De ce? Ei bine, pentru că și ea, ca și mine, este o leoaică până în măduva oaselor. 😀

Povestea a început acum un an și jumătate, la finalul anului 2015, când a decis să renunțe la aproape 10 ani de vânzări în piața farmaceutică. A fost o surpriză atât pentru familie, cât și pentru prieteni și cunoscuți, dar a fost prima dată când a știut că nu își mai dorește un program rigid, și a simțit mai mult ca oricând că trebuie să-și ofere libertate și să lase loc creativității… Cum nu se poate mai bine, aș adăuga eu.

Descoperind lutul polimeric, după ce și-a creat o pereche de cercei, Simona a simțit că se deconectează total de realitate și că pășește într-o lume în care orice devine posibil.

Produsele ei transmit multă drăgălășenie și bucurie. Exact ceea ce trebuie!

Simona dedică foarte mult timp și migală fiecărui accesoriu în parte, și o cred, e nevoie de multă răbdare și pasiune în modelaj, având în vedere că uneori realizează bijuterii unde anumite detalii au dimensiuni mai mici de un milimetru. Produsele ei sunt, în mare parte, personalizate. Acest fapt este un angajament destul de mare pe care și l-a asumat, iar cu toate că la început, a fost foarte dificil și stresant, până la urmă, s-a dovedit a fi drumul corect. Și iată cum au apărut broșele Dollme, colierele cu florile de liliac și toate celelalte lucrușoare create de ea. Modelează povești adevărate, vise și idei, pe care oameni frumoși au ales să le aducă la viață prin mâinile sale.

18575340_1725703930790155_1298391329_o.jpg

Ce ziceți?! Sună bine, nu-i așa?! Vorbesc cu ea și o văd captivată de lumea ei din lut polimeric și cât este de bucuroasă că a transformat o pasiune în business. Așa că orice lucru făcut cu pasiune și multă dedicare, aduce în cele din urmă și rezultatele la care visăm.

O apreciez pe Simona! Este un adevărat exemplu, iar povestea ei mă inspiră, și îmi lasă senzația că dacă vrei cu adevărat ceva, atunci vei reuși. Important este să crezi și să faci orice lucru din plăcere!

Vreți și voi o păpușică Dollme Joy?! Nimic mai simplu. Lăsați-ne un comentariu răspunzând la întrebările ”Ce te face fericit/ă? Ce pasiuni ascunse ai?” până în data de 04.06.2017, câștigătorul/câștigătoarea urmând a fi ales/aleasă prin random.org. 😀

Go Lionbox!

„Salutări din partea celor fără cod de bare”

Povesteam acum ceva timp despre Dilema Omnivorului… După prima parte din carte, despre care am scris câte ceva aici, Michael Pollan abordează, într-un al doilea capitol amplu, lanțul trofic organic.

Organic… sună bine, nu?!… pare ceva în care poți avea încredere… cel puțin așa a fost pentru mine. Dar citind cu atenție povestea puiului de hipermarket, (puiul acela pe care îl cumpărăm de fiecare dată când ieșim la cumpărături), fie el și cu etichetă “organic”, am început să mă gândesc de două ori la ceea ce pun în coș, pentru mine și pentru bebe Luca. Și asta pentru că analiza făcută de Pollan arată foarte clar, cum puiul organic nu diferă cu nimic de varianta sa industrială, în sensul că nici acesta  nu știe și nu poate să fie “liber”, fiindcă nu înțelege pe deplin ideea mișcării neîngrădite, nu știe să mănânce iarbă, nu știe să iasă din cotețul în care s-a născut, și din care va pleca către noi, consumatorii. 😦 Trist. De ce?! Totul a plecat de la interesele producătorilor, agrobusinessmen-ilor, pentru care paleta termenului de produs “organic” a trebuit să se lărgească la maxim, iar, ca de obicei, o mână de ajutor a fost dată de programele guvernamentale.

Așadar ferma unde cresc puii organici presupune, printre altele, existența unui spațiu verde, spațiu cu iarbă, unde puii să iasă și “să se recreeze”. Puiul, însă, nu înțelege acest lucru și nu profită, percepția sa față de acel spațiu, oricum foarte mic, fiind una de frică de necunoscut. În concluzie, care e partea organică?!

Trecând la drumul salatelor “organice” până în hypermarket, modalitățile de ambalare, proprietățile pe care acestea le pierd, ca urmare a proceselor tehnologice, inevitabile în cazul ambalării, vidării, transportării, autorul sintetizează că ar fi o greșeală să presupunem că termenul organic pe o etichetă înseamnă automat aliment sănătos, mai ales, când acesta apare pe alimente procesate și aduse de la mare distanță, care și-au pierdut din valoarea nutritivă și din gust, cu mult înainte să ajungă pe masa noastră.

În cele din urmă, Michael Pollan ajunge la ferma Polyface, un adevărat exemplu de producător de hrană organică. Polyface este o fermă de mici dimensiuni, care aprovizionează doar o regiune din USA, unde oamenii vin cu încredere și cumpără produsele lor știind că sunt de calitate. Pornind de la folosirea judicioasă a materiilor prime, precum iarba, cei de la Polyface au pus bazele unei ferme, care arată ca un sistem natural, în care foarte puține lucruri se pierd, majoritatea fiind transformate în lucruri utile, realizându-se astfel un lanț trofic natural.

Autorul face o comparație între puii organici analizați anterior și puii crescuți la ferma Polyface. Modul transparent în care aceștia din urmă sunt crescuți, posibilitatea cumpărătorului de a asista la tăierea puilor, la pregătirea lor pentru vânzare, la analizarea mediului lor de viață, l-au impresionat plăcut făcâdu-l să afirme că merită, cu siguranță, un preț mai mare, fiind un produs care îți prezintă încredere.

DSC_0235.JPG

Ultima parte din Dilema Omnivorului prezintă lanțul trofic reprezentat de pădure, de vânători-culegători, fiind prezentate povestioare despre cum să alegi ciupercile comestibile sau cum să vânezi un porc mistreț. Ai nevoie de oameni pricepuți lângă tine, îți pot spune cu siguranță. 😀

Mi-a plăcut cartea și o recomand.  Michael Pollan a abordat un subiect din ce în ce mai controversat și mi-a oferit o imagine mai profundă a deprinderilor noastre culinare.

Într-o societate și o economie de piață în care, de cele mai multe ori prețul dictează, cred că o educație alimentară este imperios necesară pentru a ne menține un set de valori și de principii care să ne conducă la un stil de viață sănătos.

Gentuțe patchy

Sign up.jpg

Stăteam și mă gândeam seara, înainte de culcare, într-o pauză de citit, ce-ar fi dacă mi-aș transforma hobby-ul într-o mică afacere?!

Hobby-ul meu, daaa… gentuțele patchy. Îmi veneau prin minte câteva idei de promovare, materie primă știam de unde să-mi iau… hai că văd eu mâine.

Dis-de-dimineață, m-am trezit, am luat un pix, o coală de hârtie, un ceai și let’s do this!

De ce am nevoie? Să vedem… pentru început, o mașină de cusut profi – buget 2.000 lei.

Neapărat, un stoc generos de materiale textile de calitate, colorate, diversificate, așa cum îmi place mie să le aleg, ațe/papiote (multe, multe, de toate culorile curcubeului), ace, nasturi, funde din dantelă, aplicații fel de fel, ș.a.m.d. – buget 2.500 lei (nu mă zgârcesc).

Mașină de cusut – checked, materiale necesare – checked, ce-mi lipsește?!

Un site frumos aranjat unde să-mi expun creațiile, publicitate aferentă acestuia, costuri de hosting și promovare – buget 1.500 lei.

Buuun, deja se conturează ceva în mintea mea, pare că pot realiza acest lucru. Mai am nevoie de un mic spațiu de lucru, “un atelier” (deocamdată, o să folosesc dormitorul lui Luca), niște lădițe de depozitare pentru materiale, alte amenajări –buget 1.000 lei.

Înregistrarea la ORC, OSIM, cărți de vizită, etichete, un logo personalizat, costuri de transport, cutii pentru livrări, fundițe și poate mici cadouri pentru primii 10 cumpărători – buget 2.000 lei.

Cheltuieli neprevăzute (trebuie luate și ele în calcul) – buget 1.000 lei.

Și cel mai important: inspirație – priceless!

Recapitulare:

7-40.jpg

Și cum de curând am descoperit că cei de la Provident susțin pasiunile tinerilor antreprenori, îndemnându-i să-și transforme ideile în propriul business, mi-am zis și că resursele financiare (minime și de bun simț, după calculele mele) sunt la un pas distanță. Cu un buget de 10.000 lei îți poți demara afacerea cu succes și îți poți amortiza investiția relativ repede, în funcție de comenzi.

Am fost încântată să descopăr că prin campania Dincolo de împrumut, ei susțin proiectele frumoase cu buget limitat și oferă o serie de sfaturi utile de la profesioniști. Iar exemplul cel mai elocvent este cel al tinerei pasionată de fotografie care a reușit numaidecât să-și pună planul în aplicare.

Ideile frumoase puse practică cu ajutorul unui boost financiar mai mult decât binevenit sunt rețeta împlinirii personale și neîndoielnic, a succesului profesional. 😉

C’est moi, Alina! 🙂