Growing Up – Chapter II

Mai avem puțin și cântăm multe luni trăiască! Piticul meu de aproape 4 luni s-a făcut deja de 7,6 kg și 66 cm. :O Și iată ce-am mai descoperit eu la el:

A treia lună, ca orice lună, de până acum, a început cu un tortuleț pe care ne-am propus să scriem Happy X months + o poreclă cu grijă aleasă din borcanul cu porecle.

Started: să-i curgă băluțele și să-și mănânce pumnișorii…ooo, și e chiar amuzant, mai ales când gângurește în același timp. Inițial, am crezut că o face de foame sau că îi dă vreun dințișor, când, de fapt, lui pur și simplu îi plăcea gustul degețelelor lui. 😀

Loves: să vorbească, să vorbească și iar să vorbească (sunt convinsă că am un bebe precoce și mâine-poimâine o să spună primul lui cuvânt).

Hates: sughițul, dacă se prelungește enervant de mult. Remediu: o picătură de lămâie, urmată de cel mai mulțumitor zâmbet din lume.

A patra lună: se vede că e în creștere, se dolofănește pe zi ce trece, dar cu toate astea, simt că îl pot ține mai bine în brațe, fără frică, își ține și căpușorul destul de bine, plus că e un lipicios, se pliază pe oricine îl ia în brațe.

Tried: să-și țină singur biberonul, să stea pe burtică și în funduleț. În aceeași lună l-am descoperit reușind să se răsucească singur…câtă fericire în omulețul meu drag. N-aș fi crezut că bebelușii se pot bucura așa candid și mai mult, pot fi atât de ambițioși.

Started: să dea din picioare la băiță. Și pentru că s-a îngreunat, combo-ul ăsta îmi cam dă bătăi de cap și sfârșim băițele cu multe băltoace pe lângă noi. 😀

Pe lângă gângurelile care s-au înmulțit și parcă variază de la o zi la alta, acum cântă, și cântă bine, ca o vrăbiuță, dimineața, în special.

Loves: să râdă cu chicote când tati vine acasă sau îl ia la o porție de joacă. Aaa, și să nu uit, îi place să fie masat pe fețișoară, se strâmbă și scoate tot felul de sunete nostime.

Pumnișorii ca pumnișori, dar ce își iubește el viermișorii ăia mici de la picioare, de care se ține încontinuu, într-o poziție zen, ca de yoga. 😀

Hates: să stea singurel în pătuț când noi servim micul-dejun. Remediu: îl luăm cu noi la masă în scoică și în loc de radio, ne încântă el cu cele mai gingașe acorduri.

C’est moi, Alina! 🙂

Anunțuri

Growning Up – Chapter I

It’s been two months. So far, so cute! Hai să-ți spun ce am învățat eu despre bebe…

Prima lună a debutat cu “înmatricularea” lui. Apoi, petrecere de “Welcome home happy baby!”, de altfel, prima lui petrecere, urmată seara, de prima băiță, primul masaj…Eei și dacă tot am început așa, zic să continuăm în aceeași notă. Au urmat prima plimbare în parc, prima arteziană pe mami și tati, primul tortuleț…evenimente, de care, firește, ne-am bucurat așa mult, îl descopeream și nu ne venea să credem că e, de fapt, doar un pui de om.

Și acum din seria likes, loves, hates, tried, started…

Loves: băița, să fie schimbat de scutecel, să asculte muzica difuzată pe Duck Tv.

Hates: being hungry…cred că e valabil pentru orice bebeluș 😀

A doua lună l-am creștinat și noi pe micuț, am închinat un pahar de șampanie, respectiv lapte în cinstea lui la prima dănțuială. Am avut parte de prima întrevedere cu blitzul camerei foto, prima sărbătoare petrecută în sânul familiei, urmată de prima vizită la nași. Dar first-ul care ne-a topit luna asta a fost primul “Aguuu” și primul zâmbet, care, în mod clar, ne-a fost adresat nouă (primele zâmbețele au fost de prea plin, după o masă copioasă sau de mulțumire, după un masaj viguros).

Started: a început să doarmă până la 7 ore/noapte, ceea ce ne bucură și pe noi nespus 😀 și să fie mai atent la noi sau la obiectele pe care i le arătăm.

Loves: să adoarmă pe sofa din living, să fie legănat în swing, să iasă la aer, să doarmă când e scos la aer, să fie gândilat pe tălpițe când îl schimbăm.

Hates: still, being hungry, la modul, dacă s-a făcut ora de masă, eu nu sunt dispus să mai aștept niciun minut în plus, nu, nu, nu!

C’est moi, Alina! 🙂

Operațiunea Blitz!

Din categoria “His first…”, azi o să povestesc puțin despre experiența primei ședințe foto cu bebe Molipceanu. 😀

Am zis așa, hai să împlinească 6 săptămâni și apoi îl creștinăm pe prunc. Dar pe lângă foto de la biserică, ne-am dorit să ne jucăm doar noi trei în fața camerei. Am făcut puțin brainstorming, ne-am notat superideile, am mai făcut niște research pe aplicaţia Pinterest, iar după ce ne-am înarmat, într-o mână, cu biberonul plin și în cealaltă, cu sfânta suzi, am demarat operațiunea Blitz!

L-am trezit încetișor din somnul lui de puișor, l-am surprins din câteva unghiuri comice când se făcea mic sau se întindea ca o plăcințică, apoi când a făcut ochișori ne-am jucat și ne-am mai jucat puțin, în timp ce fotograful a imortalizat cele mai deosebite și pline de emoții ipostaze ale familiuței noastre.

Ca orice prunc de vârsta lui, nu a avut răbdare suficient cât să bifăm tot ce ne-am propus. Ca să nu mai zic de câte pauze am tot luat, să ne pupăcim, să mai bem niște lăptic, să și moțăim puțin.

Și pentru că a fost frumos afară, am profitat și de razele plăcute ale soarelui. Ne-am plimbărit prin parcul plin de lalele și copaci timid înmuguriți. Ei, dar nu te gândi că bebe al nostru a rezistat prea mult. Deși a fost foarte atent la fotograf și la blitzul lui magic, calmul nu s-a numărat printre virtuțile lui bebe mic. Epuizat și înfometat cum era, a mai îndurat o pozică, două, apoi s-a lăsat cucerit de cel mai dulce somn. 😀

Au fost cadre peste cadre, gângureli peste gângureli, but in the end, we made it!

IMG_2126 IMG_2099 IMG_9298 IMG_9277 IMG_9426

C’est moi, Alina! 🙂

These Are My Momfessions!

Oare…

…cât de mare poate fi un bebe mic?

…voi simți de ce plânge?

…lăpticul meu va fi suficient de hrănitor?

…mă voi descurca la băiță?

…îl voi auzi noaptea când are nevoie de mine?

…voi mai avea timp pentru mine?

…voi mai avea timp pentru noi?

Recunosc că au fost câteva zile când nu mi-a fost foarte comod. Întrebări. Răspunsuri. Sfaturi. Pe cine să asculți mai întâi?! Dar mai cu o mămică, mai cu o bunică sau cu o nășică, mi-am dat seama what he needs. Am început să ne cunoaștem, să ne înțelegem, să ne simțim unul pe altul, cu alte cuvinte, am creat o legătură strânsă mămică-bebe.

Ne-am făcut un progrămel cu mâncărică, somnic și timp de răsfățuri: păpică din trei în trei ore, băiță seara, masat, pupăcit, gâdi-gâdi…Doamne ce ne mai place. 😀

Iar când îți vezi pruncul zâmbind de mulțumire ori oferindu-ți cele mai haioase fețici, uiți instant de oboseală sau de alte probleme.

IMAG1376   IMAG1377   IMAG1380

Sunt convinsă că pe viitor, vor apărea noi întrebări, noi provocări, cărora le vom face față, iar fiecare etapă din viața copilașului nostru va avea farmecul și misterele ei, dar deocamdată ne bucurăm cu drag de prezent.

C’est moi, Alina! 🙂

Ready, Set…Wait!

Already week 37? I’d better start packing!

Îmi trebuie asta…și asta, hmm cred că am uitat să pun asta…things are spinning in my head!

Am găsit o gentuță încăpătoare, am cumpărat cam tot ce ne trebuia pentru d-day, acum nu-mi rămâne decât să le împart în mommy’s stuff și baby’s stuff. Nu cred că o să-mi fie prea greu! Totuși dacă îmi va scăpa ceva, nu e panică man, o să fiu înconjurată de oameni dragi care sigur mă vor ajuta.

Să vedem! Eu voi avea nevoie de un halat, rochițe de noapte, prosoape, papucei, șervețele de tot felul, o pompă, câteva produse cosmetice (fără un miros pregnant care să-l irite pe bebe), Indometacin (pentru posibile dureri), elastice de păr și o carte bună. Hubby will be in charge of food și snacks, entertainment – family and friends.

Pentru bebe am strâns într-un rucsac câțiva pampers de newborn, șervețele umede, cremă pentru funduleț, ulei, Baneocin pudră, două salopete drăgălașe, căciulițe, mănuși și un biberon.

În regulă, nu ne rămâne altceva de făcut decât să așteptăm cu băgăjelul la ușă.  Sper ca șederea noastră la spital să nu fie prea lungă, să ne putem întoarce repede la noi acasă unde o să începem să ne cunoaștem mai bine.

C’est moi, Alina! 🙂

Ahoy! It’s a boy!

fc60ff612cad4d5fc7175fe9ea181700

În postul intro am amintit că în curând voi deveni o tânără mămică fericită. Aflați că pe la mijlocul lunii martie sau poate chiar mai devreme, cine ştie, este aşteptată barza  care ne va aduce pe lume un băiețel drag şi din câte se pare, rotunjor…2,3 kg and counting 😀

Cu aproape opt luni în urmă, după our super wedding party, am pornit într-o scurtă, dar mind-blowing honeymoon, din care să vezi şi să nu crezi, ne-am întors mai mulţi decât am plecat, fără să luăm pe cineva la ocazie, să ştiţi. Apăruse el, pe atunci “micul nostru buton embrionar”, așa cum plastic l-a descris medicul meu.

Pentru noi a început o nouă etapă în viaţa noastră, o nouă provocare şi de ce nu, un test de răbdare şi maturitate. Am numărat săptămânile cu nădejde, bifând cu emoţie “primele mișcoteli” din săptămână a 18-a, urmate de “prima întâlnire” 4D cu bebe, care se juca de zor cu ce găsea la îndemână, semn claaar, cum ar spune daddy, că va fi a great tennis player 😀

7f51c27922a055fd4ebe5bff9c6ccd4d

Aşa că, în timp ce baby junior se dospea fast but not furiously, dornicii săi părinți s-au apucat de primele pregătiri pentru ca due date să nu îi ia prin surprindere.

Primul roadtrip pentru cumpărături a fost unul cu peripeţii, însă totul e bine când se termină cu bine, aşa că într-un final, am ajuns şi la #Bebetei, mall-ul pentru bebeluşi, de unde am cumpărat, cu entuziasm, diverse produse pe care năşica mea dragă mi le-a recomandat ca fiind indispensabile pentru primele clipe ale bebeluşului.

https://comenzi.bebetei.ro/

Scutece, ulei de corp, şamponel, termometru, pompiţă, biberon, creme peste creme (mai ales pentru funduleţ :D) şi altele au umplut pentru prima dată coşul nerăbdătorilor părinţi, dar o, Doamne! ce frumos a mai fost.

IMAG0961

Next step: The crib

C’est moi, Alina! 🙂