Sunt un mic „mâncăcios”

Buun! Am cel mai ligav băiețel!

Este el simpatic, vorbăreț, pungaș din cale afară, dar când vine vorba de mâncare, Doamne cum ne mai “luptăm”. 😀

Nu știu ai altora cum sunt, dar al meu e fițos! Pe cuvânt! Știi la câte tertipuri trebuie să recurg să-l fac să-și pape porțiile (care de altfel sunt chiar mici)?! Funcționează azi, mai puțin mâine, bottom line, îl mai păcălesc (sau se lasă păcălit), altfel nu știu cu ce vitamine și nutrienți s-ar alege el.

Am stabilit că e pretențios, dar ca să-mi testeze și mai mult răbdarea, grămăjoara aia de mâncărică se vrea întinsă pe măsuță, covor, mami, dar mai ales pe hăinuțele lui. Și cum le mai murdărește, ce greu le scot fața (nu-ți mai spun câte am stricat). M-am săturat ca fiecare bluziță, onesie să aibe câte o pată verde, portocalie, galbenă. 🙂 Serios! E frustrant, mai ales că mie îmi sunt atât de dragi!

Bib to the rescue! Dar ce te faci când nici baveta nu face față murdăriei. Perseverezi… încerci alta! Am folosit bavete de unică folosință cu buzunărel, bavete cu scai, cu șnur, cu capse, tip pelican, dar cea care pare să ni se potrivească e cea cu mâneci, de tip pelerină. Mânecuțe curate, mai puțini nervișori, mai mult timp de joacă. Cu un imprimeu atrăgător, gură-cască like, (să intre mâncărica mai ușor 😀 ), șansele mele de a-l da jos de la masă cu burtica plină cresc considerabil.

Am găsit o bavetă cu mâneci potrivită, iar raportul calitate-preț m-a îndemnat să comand una în plus, de pompier :), just in case…

C’est moi, Alina! 🙂

Bebe şi…dermatita atopică :(

Nimeni nu mi-a spus că poate fi de durată!

Încă de pe la 2 luni, “mă lupt” să-l scap pe bebe Luca de boala asta cronică. Din păcate, dermatită asta atopică, bat-o vina, i-a afectat scalpul, obrăjiorii, gleznele și puțin burtica și mânuțele. Timp de 2 săptămâni am urmat îndrumările medicului pediatru, dar niciun rezultat. Pasul următor: vizita la medicul dermatolog!

Uite ce ne-a recomandat nouă:

• Hăinuțele din bumbac să fie spălate întotdeauna cu un detergent blând (Dermalin) și călcate bine, bine pe dos. Să evit contactul direct al pielii cu fibre sintetice!;
• Camera lui, dar și celelalte încăperi să fie aerisite de cel puțin 2 ori pe zi, iar praful să fie șters regulat cu o lavetă umedă;
• O temperatură optimă și constantă în camera de dormit (între 20°-24°);
• Alăptarea prelungită, cel puțin 6 luni, iar din momentul introducerii și a celorlalte alimente, să evit ouăle, peștele, nucile până la vârsta de 1 an;
• Băițele să nu se prelungească mai mult decât este cazul, apa să nu depășească 37°, iar clăbuceala să o fac cu un gel/săpun care nu usucă pielea (am folosit ABCDerm Gel moussant de la Bioderma);
• După îmbăiere, hidratarea pielii este un must-do! Un lapte de corp blând cu pielea sensibilă a bebelușului meu (loțiunea de corp Cetaphil RestoraDerm pe care o aplic și o dată cu toaletarea de dimineață), și nu uleiul, este abordarea corectă, în cazul acestei afecțiunii;
• Cojițele de pe scalp trebuie curățate, în timp, cu răbdare. Mi-a prescris un produs farmaceutic cu acid salicilic în proporție de 1%;
• Pe timpul plimbărelilor, să-l protejez cu tot felul de pălăriuțe nostime, iar pe față și alte părticele expuse razelor solare să îi aplic o cremă protectoare destinată piticilor (recomand, cu încredere, Bioderma ABCDerm Solaire SPF 50+). Să evit orele prânzului, când temperaturile depășesc 27° și aerul este uscat și mai greu de respirat;
• La fel de important este şi climatul familial, unul calm și plin de dragoste, fără prea multă agitație în jurul lui şi fumători!

Cu toate că respect cu stricteţe recomandările, masajul cu loțiunile prescrise de medic nu generează efecte pozitive imediate. Dar perseverez şi iau în calcul să-l feresc, pe cât posibil, de alergeni (praful din casă, aer rece, vânt, fumatul activ şi pasiv, mucegai, polen, etc.).

C’est moi, Alina, a worried mama bear! 😦

“Cozonăcim și noi ceva?”

Hai să-ți povestesc…ce crezi că am reușit să fac azi între un scutecel, un alăptat și un legănat?

E vremea pentru doi cozonăcei.

Mi-am aliniat ingredientele pe blatul de lucru, ca să meargă treaba strună. Ca orice cozonaci care se respectă au nevoie de 1 kg. de făină bună, cernută de cel puțin trei ori în care am presărat conținutul a 2 plicuri de drojdie uscată, apoi am lăsat-o la căldurică, să o vadă puțin soarele, timp de 20 minute.

Separat am bătut 4 ouă cu puțină coajă de lămâie, am topit 200 gr. unt și am fiert 500 ml. lapte cu o linguriță de sare și 270 gr. zahăr (cred că mai mergea puțin 😛 ).

Când cele 20 de minute au expirat, am deranjat făina cu lăpticul călduț și ouăle, frământându-le cu nădejde. Din când în când am turnat și din untul topit peste aluatul care prindea contur. Am lăsat coca să se odihnească și să mai dospească vreo oră.

Între timp, am pregătit bunătățile pentru umplutura cozonacilor: am bucățit câteva cuburi de rahat, am amestecat 100 gr. de mac cu puțin lapte și 2 linguri de zahăr și în loc de stafide, am ales 150 gr. de merișoare.

Am umplut aluatul cu nebuniile de mai sus, iar înainte de a-l băga la cuptor (pentru o oră), l-am pus în valoare cu albușul unui ou și puțin zahăr așa cum ne făceam mama când eram copii.

Uite ce a ieșit! 🙂