Pauză de hidratare

apă, apă (3).jpg

Treaba asta cu hidratarea piticului meu mi-a dat puțin bătăi de cap. E așa un subiect sensibil, din orice unghi l-aș privi. Știi și tu, cum știu și eu, micuții noștrii trebuie să fie hidratați corespunzător în funcție de vârstă, de tipul de hrană primită (sân sau mâncărică solidă) ori de alte nevoi speciale.

Și uite așa, inevitabil, apar și o mulțime de griji și întrebări pe tema asta: dacă e în regulă să-i dai apă sau nu când e alăptat (dacă îi dai, de câte lingurițe e nevoie), ce te faci dacă refuză să bea apă, ce te faci când începe să-i placă apa la nebunie, dar mai distractiv e când o varsă prin casă, cum îl înveți să bea apă: din sticlă, cănuțe speciale sau direct cu paharul?

Și noi le-am bifat pe fiecare în parte, n-am ratat niciuna.

  1. Cât timp a fost alăptat exclusiv, Luca nu a primit nicio picătură de apă în plus. I-am urmărit scutecele, pielea și nu am constatat vreo schimbare în rău. Cu alte cuvinte, lăpticul a fost suficient de hidratant.
  2. După ce am început diversificarea, am fost sfătuită de medicul pediatru să încerc să-l obișnuiesc să bea măcar 2-3 lingurițe de apă pe zi. Zis și făcut! Am încercat eu, dar fără sorți de izbândă. În spirit de glumă, Luca făcea ce făcea și vărsa apa din linguriță. În orice caz, apa sfârșea mai mult pe noi decât în guriță.
  3. Pe la 8 luni, după vreo 2 luni de hrană solidă, m-am gândit să-i cumpăr o cănuță cu pai, să se deprindă, într-un fel sau altul, cu obiceiul de a bea apă. Joacă – succes – joacă. Tot jucându-se el cu paiul a reușit să tragă apă de vreo câteva ori, apoi tot mai interesant e să rozi paiul. Păi cum, nu e asta întrebuințarea lui?!
  4. Hai să încercăm și un sippy cup. Same purpose, different toy!
  5. A urmat o sticluță cu opritor, pe care nu s-a priceput să o întrebuințeze, deși de acum începuse să-i surâdă și ideea de a bea apă, nu numai de a se juca cu ea.
  6. O sticluță cu capac special pentru pitici a fost mai atrăgătoare. Deja îl auzeam cum înghite vreo 2-3 gurițe, restul vărsându-o prin casă. Cert e, că ori de câte ori vedea sticluța albastră cerea “Apî, apî”, ori treaba asta e pentru mine progres.
  7. Am revenit din nou la sippy cup, unde din când în când, i-am mai strecurat puțin lapte în loc de apă.
  8. Zilele astea, jonglăm între sticlă, sippy cup și pahar :O , pe care i-l dau fără emoții. My little man știe și poate să țină un pahar în mânuțe (milestone checked)!

Primele achiziții în dezvoltarea piticilor sunt o aventură. E ca într-un carusel, trebuie să te aștepți la multe suișuri și coborâșuri. Dar ție îți place aventura asta și mai mult decât atât, ai răbdare să treceți împreună linia de finish.

C’est moi, Alina! 🙂

Anunțuri

Here comes the playful squad!

În ordinea numerelor de pe tricou, îți fac cunoștință cu…

Sleepy aka “Pipi”, zis și Slipărețul,  are un moț de fes tare gustos ținând cont de cât de des este ros;

DSC_0600.JPG

Minnie aka “Nini” sau după caz “Nimi”, confundată cu Mickey este deseori aleasă pentru ca mami să facă voci-voci cu ea;

DSC_0614.JPG

și Bunny-bunny aka “Bibi”, mângâiat, alintat și pupat, sfârșește totuși repede aruncat în cutia cu jucării.

DSC_0617.JPG

Norocoșii ăștia plufoși (=pluș+pufoși) sunt titularii episoadelor cotidiene Joaca în cutia de chibrituri.

C’est moi, Alina! 🙂

Sunt un mic „mâncăcios”

Buun! Am cel mai ligav băiețel!

Este el simpatic, vorbăreț, pungaș din cale afară, dar când vine vorba de mâncare, Doamne cum ne mai “luptăm”. 😀

Nu știu ai altora cum sunt, dar al meu e fițos! Pe cuvânt! Știi la câte tertipuri trebuie să recurg să-l fac să-și pape porțiile (care de altfel sunt chiar mici)?! Funcționează azi, mai puțin mâine, bottom line, îl mai păcălesc (sau se lasă păcălit), altfel nu știu cu ce vitamine și nutrienți s-ar alege el.

Am stabilit că e pretențios, dar ca să-mi testeze și mai mult răbdarea, grămăjoara aia de mâncărică se vrea întinsă pe măsuță, covor, mami, dar mai ales pe hăinuțele lui. Și cum le mai murdărește, ce greu le scot fața (nu-ți mai spun câte am stricat). M-am săturat ca fiecare bluziță, onesie să aibe câte o pată verde, portocalie, galbenă. 🙂 Serios! E frustrant, mai ales că mie îmi sunt atât de dragi!

Bib to the rescue! Dar ce te faci când nici baveta nu face față murdăriei. Perseverezi… încerci alta! Am folosit bavete de unică folosință cu buzunărel, bavete cu scai, cu șnur, cu capse, tip pelican, dar cea care pare să ni se potrivească e cea cu mâneci, de tip pelerină. Mânecuțe curate, mai puțini nervișori, mai mult timp de joacă. Cu un imprimeu atrăgător, gură-cască like, (să intre mâncărica mai ușor 😀 ), șansele mele de a-l da jos de la masă cu burtica plină cresc considerabil.

Am găsit o bavetă cu mâneci potrivită, iar raportul calitate-preț m-a îndemnat să comand una în plus, de pompier :), just in case…

Baveta-cu-maneci-Pompier-BoboBaby-118790-1.jpg

C’est moi, Alina! 🙂

Tiiit-tiiit!

DSC_0453.JPG

Ne place să ne plimbăm…daaaa, ne place rău… Nu ratăm nicio rază de soare. Doar ne-am plictisit de cutiuța noastră de chibrituri, pe care oricum o știm pe dinafară. Acum vrem să cunoaștem lumea…

Da, da… și lumea e mai atractivă când ești cocoțat pe tricicletă și faci vrum-vrum când mami sau tati te împing și te ghidează de la spate. Dar tu nu știi asta. 😉 Tu ești un șofer desăvârșit care ocolește obstacole și evită pietonii neatenți.

Are și claxon. Mă rog… tiiit-tiiit! Îl folosești de zor  fiindcă zumzăie. Și apoi întorci priviri. Ce-ți mai place să întorci priviri. Să îți zâmbească oamenii, să le arăți dințișorii, să zică de tine că ești frumos. Se întâmplă de fiecare dată! Îți iese, doar ești un mic ștrengar.

Vraja asta ține vreo câteva zeci de minute, dar apoi obosești, și îți dai seama că tot mai bine e în brațe la mami… :)) E semnalul că trebuie să ne întoarcem acasă. Mai e și mâine o zi de explorare.

DSC_0473.JPG

C’est moi, Alina! 🙂

Năzuiesc

DSC_3068.JPG

Urmăresc pagina de facebook a Alyssei Milano și dau peste postarea asta:

#OneDayIWill live in a world where mommies can breastfeed their babies anywhere.

O urmăresc pe Alyssa Milano pentru că e o supermămică dedicată meseriei de mămică cu tot ce vine la pachet (breastfeeding!), cu toate că e movie star și are un program încărcat. Aaa, și îmi place mult calmul ei și frumusețea cu care și-a crescut puișorii, ori pe dealul Hollywoodian parcă mai rar actrițe de felul ăsta (just a thought).

So, #OneDayIWill aspiration. It got me thinking… M-am deșteptat cu gândul că am un milion de lucruri de făcut astăzi, dar pe vremea asta posacă, nu mă împinge decât un aer leneș, apoi citesc dorința Alyssei, iar în mintea mea încolțește un gând timid, dar din ce în ce mai sâcâitor, mai insistent… cel puțin azi nu o să-mi dea pace.

I will see my son grow…şi va crește frumos, un bărbat independent, altruist, corect, de încredere și înțelept.

Voi fii cea care învață ceva nou și interesant de la el.

Voi merge țanțoșă pe stradă cu gândul că eu sunt cea a adus pe lume acel suflet blând și inteligent care a contribuit cu 0,000001% la mai binele lumii în care ne învârtim.

#OneDayIWill let the weak say I’m a strong mama!

C’est moi, Alina! 🙂

Ne potrivim, nu?

DSC_3073.JPG

De ce să-i dau drumul mămicii mele?! Nu simt eu că ea e topită când mă ține de mânuțe sau când mă îndrumă pe unde să calc. Iar eu dacă stau să mă gândesc, nu cred că sunt pregătit să fiu lipsit de aplauze și felicitări pentru izbânzile mele bebelușești când depășesc pe cineva cu viteza mea supersonică sau când mă aplec netemut după câte o frunză fără sprijin, fără ajutor.

Tu nu știi, dar eu sunt, de fapt, un mic supererou, pot să stau în picioare câteva secunde bune, reușesc să fac câțiva pași până la cutia cu jucării, mă dau singur jos de pe pat de ceva vreme, mi-aș pune și papuceii de mers afară tot singurel, dar aș da de bănuit.

My way, the fun way! (pentru că în curând o să vorbesc ca mami :D) Dar sunt încă mic, îmi permit să mă alint. 😛

C’est moi, le bébé de ma maman! 🙂

Down the Milky Way

Cu riscul de a fi muștruluită (sau poate nu 😀 ), o să încerc să-ți povestesc cum am învățat eu să alăptez.

Sunt foarte mândră că am reușit să învăț din mers multe lucruri, într-un timp foarte scurt, astfel încât bebe Luca să nu aibă de suferit.

Am ales să nasc în cadrul unui spital unde nou-născuților li se completează mesele cu formulă. Nu regret alegerea, pentru că am știut cumva că o să întâmpin greutăți cu alăptatul din cauza mameloanelor mele neformate sau aplatizate. Am avut totuși puțin noroc să întâlnesc o infirmieră care m-a îndemnat să folosesc o vreme un mamelon de silicon și mai mult, m-a învățat cum să-l țin pe bebe la piept. Mărturisesc că eram şi puțin stângace.

Acasă, când am rămas doar noi doi, fără ajutor, mi-am dat seama că lactația nu se mai instala o dată, deși știam că era stimulată prin alăptare, iar eu doar asta făceam. Am ales să-i dau și formulă ca să nu rămână nemâncat… cred că doar pentru o zi sau două, pfiu! Când am văzut în pompa manuală că se aduna colostru, m-am bucurat nespus. I can do it! Normal că pot să fac asta, păi de ce să nu pot! Pentru prima dată pe parcursul “odiseei” mele, m-am simţit o învingătoare!

Motivată de micul succes, am continuat să mănânc sănătos şi consistent, să beau ceaiuri care stimulează lactaţia (fenicul, anason şi chimen – vrac, de la plafar) şi să respect “principiul cerere-ofertă”, poate cu prea multă regularitate. 😀

Cu toate astea, sentimentul de împlinire nu era complet. 😦 Simţeam o durere acută atunci când alăptam, cred că mi-au dat şi lacrimile de vreo câteva ori, plus că mă necăjeau şi protecțiile de silicon, al căror rost se presupunea că era să mă ajute în formarea mameloanelor. Luca părea mai mereu înfometat, iar starea mea de spirit nu era una tocmai potrivită unei mămici care alăptează. Ce să mai, mă apucau nervii! Bine, bine, pot să o fac, dar de ce nu până la capăt?!

Am decis să folosesc pompa şi biberonul. Îmi aduc aminte că eram tare mândră de cei 70 ml. produşi, iar mai târziu, când se umplea sticluţa până la 150 ml., începusem să-mi zic “mami lăptăreasa”. 😀 În felul ăsta, am urmărit şi cantitatea de lapte de care Luca avea nevoie pentru a se sătura şi dormi bine. Dar din povestea asta lipsea o mami odihnită. Picoteam toată ziua fiindcă nopţile mă trezeam pe la 03:00 să pregătesc masa şi aproape că terminam de văzut un film pe HBO până umpleam eu  pompiţa. New strategy! Când se trezea bebe, tati îl hrănea, iar eu încercam să prind câteva ore de somn până la următoarea masă.

Încet, încet, am renunţat şi la mameloanele de silicon. Începusem să le folosesc o dată da, o dată nu, până când în fine, mi-am luat inima în dinţi (no pain, no gain) şi l-am lăsat pe Luca să sugă singurel. Evrika! N-am mai simţit vreo durere!

Reuşita cea mai mare a fost să renunţ la pompă. Încă o bătălie câştigată! Mameloanele mele începeau să arate ca la carte :D, nu mă mai dureau, iar pe Luca îl auzeam gâl-gâl, gâl-gâl, înghiţind lăpticul câteva minute bune. Cred că vreo 3 luni am folosit-o, suficient timp cât bebe să crească şi să capete putere la supt. Altfel, nu ştiu cum m-aş fi descurcat…

Cred că o dată am fost cât pe ce să fiu diagnosticată cu mastită, dar cu multe duşuri fierbinţi, comprese calde şi masaj insistent, am trecut şi peste hopul ăsta. A fost de-a dreptul frustrant, ştiind cât m-am străduit să ajung până aici şi acum un canal înfundat să-m dea de furcă. No way!

Poate că nu am alăptat exclusiv, la un moment dat, am folosit şi biberonul, dar nu regret alegerile făcute, simt că a fost un test, o luptã, pe care eu sigur am câştigat-o, numai pentru faptul că nu m-am lăsat bătută cu una, cu două. Acum alăptez liniştită, mă bucur de fiecare moment în parte, pentru că ştiu că alăptatul este dragoste, iar legătura mea cu Luca în aceste clipe este unică şi plină de iubire necondiţionată.

Şi sunt mândră că m-am autoeducat în tainele alăptatului. Este adevărat că au fost momente când mi-am dorit să fi ştiut de vreo scurtătură, dar nivelul de satisfacţie “post-combat” nu ar fi fost acelaşi. Am ales să am răbdare! Dacă VREI să alăptezi, sfatul meu pentru tine: ai răbdare! În rest, instinctul matern will kick in!

C’est moi, Alina! 🙂

55ba79c11400002e002e1737.jpeg        55ba79c11700002500566132.jpeg

Sursă foto: Huffingtonpost, Pinterest

Growing Up – Chapter IV

În ordinea lor firească, de altfel, vă prezint ultimele îndeletniciri și realizări ale lui Puca-Luca. (cel mai recent folosit nume de alint 🙂 )

A șaptea lună:

Firsts:

18.09. – prima guriță de suc de mere…mutrișoara lui…priceless 😀

24-26.09. – prima viroză concomitentă cu primii dințișori. Dar vai ce durere a fost, noroc că am scăpat repede de mucișori, iar dinții au ieșit în două zile. (Calgelul a făcut minuni)

08.10. – primele silabe “Tatatata”, urmate la scurt timp, de “Dadadada”.

Succeded: să stea în funduleț și să meargă de-a bușilea, mă rog, mai bine zis, să se târască ca o râmă. 😀

Loves:

Joaca de-a v-ați ascunselea. “Bau!”, “Bubu-bau!”, “Cucu-bau!”, “Peek-a-boo!” stârnesc hohote de râs.

Să asculte melodii pentru copii pe un radio micuț sub forma unui cub, care e folosit și pe post de jucărie: e luat la ros, molfăit, rostogolit de colo-colo, parcă ar fi o pisică cu smotocel.

Likes: să râdă cu ochii ❤ , să zâmbească oamenilor pe afară, să asculte povestea lui cu Gerard (pe care noi am învățat-o pe de rost), să dansăm cu el în fața oglinzii.

Dislikes: îmbrăcatul – a făcut progrese, luna trecută era sub rubrica hates.

A opta lună:

Firsts:

17.10. – primii pași timizi, cu ajutor deocamdată.

04.11. – prima căzătură…am fost cry me a river! Clasic, o secundă de neatenție și bufff…dar nu a pățit nimic, mai mult s-a speriat.

06.11. – primul “Mama”. Replica lui hubby: “Gata, a spus, a spus mama!”. Reacția mea: i-am pupăcit pe amândoi cu foc.

Likes: să se alinte, mai ales când vine ora mesei, să țipe, ooo și cum țipă, acum sunt sigură că toți vecinii noștri l-au cunoscut pe bebe Luca, într-un fel sau altul 😀

Loves:

Când sosește tati acasă de la serviciu. Cea mai sinceră bucurie ever!

Joaca de seară. Avem un ritual al serii: înainte de băiță de distrăm nevoie mare când începem să-l dezbrăcăm, șosetele zboară primele, apoi pantalonii și bluzița. Gâdilăm niște tălpițe de ștrumf și râdem împreună până când obosim.

Dislikes: piureul de legume, iar ăsta nu e un lucru bun pentru mami care nu știe cum să-l mai păcălească să mănânce vreo două-trei lingurițe.

C’est moi, Alina! 🙂

Happy 7 Months, Little Boy!

Luca face 7 lunițe și ne-am decis ca de data aceasta să pregătim chiar noi tortulețul festiv.

Am ales un tort cu banane şi mousse de ciocolată. Yummy! A fost nevoie mai întâi de o vizită la cel mai apropiat market pentru a face rost de toate necesare – hubby se descurcă perfect când vine de cumpărături.

Zis și făcut, am început cu un blat de cacao subţirel, care o să fie învelit într-un mousse fin de ciocolată. (altă reţetă de blat de cacao)

IMG-20151011-WA0007

Am separat 4 gălbenuşuri de albuşurile lor. Gălbenuşurile le-am frecat cu un praf de sare şi puţin ulei, iar albuşurile le-am bătut spumă cu 4 linguri de zahăr şi un pliculeţ de zahăr de Bourbon. Apoi, am încorporat gălbenuşurile în spuma albicioasă şi dulce. 3 linguri de făină cernută amestecate cu 2 linguri de cacao, le-am adăugat peste albuşuri fără să fac cocoloaşe. Am turnat compoziţia într-o tavă rotundă cu diametrul de 26 cm în care am pus hârtie de copt. Blatul a stat, timp de 30 minute, în cuptorul încins în prealabil la 180°.

IMG-20151011-WA0008

Între timp, am bătut 350 gr. frişcă, pe care am lăsat-o la rece. Am bătut 5 ouă cu 250 gr. zahăr, peste care am adăugat 500 ml. lapte fierbinte şi un plic de gelatină, în prealabil înmuiată în apă rece. Crema a mai fiert, la foc mic, timp de 5 minute, ulterios, răcindu-se într-un alt vas cu apă rece. În jumătate din crema pufoasă am încorporat 100 gr. cacao sau 100 gr. ciocolată neagră topită şi 3 linguri de coniac, am omogenizat şi înapoi peste restul de cremă. Am amestecat şi frişca, am tăiat 6 banane şi am asamblat tortul astfel: pe un platou rotund am aranjat blatul ciocolatiu şi bananele, am întins mousse-ul lipicios, iar deasupra am presărat un pumn de nuci verzi mărunţite. La rece cu tortulețul pentru câteva ore bune!

“My preciooous!”

IMG-20151011-WA0001

C’est moi, Alina! 🙂

Growing Up – Chapter III

IMG-20150828-WA0000

  • O doamnă simpatică, în parc: Ce drăguț e micuțul dumneavoastră? Cât are?
  • The proud mama: Încă puțin și mâncăm tort de 6 luni.
  • Doamna simpatică din parc: Am crezut că e mai mare… e durduliu, pungașul!
  • Mămica, și mai mândră: Daa, cântărește nu mai puțin de 8,5 kg și 72 cm…

A cincea lună: în fine, și-a descoperit, cu adevărat, mânuțele și picioarele, iar pentru mine e un deliciu să stau să-l privesc. Ghemotocea nu face altceva decât să se joace cu ele! Cireașa de pe tort e figura lui nedumerită când îi pun șosetuțe și pare să nu înțeleagă pe unde i-au dispărut degețelele. Priceless!

Tries: Se împinge în mânuțe și în genunchi, dar capu-i greu și asta cu de-a bușilea nu-i iese. Bebe Luca: “For now…muhahaha! Stați așa, nu vă bucurați voi prea mult, că văd eu cine râde la urmă când o să vă fugăresc pe aici pe toți!”

Started: se rostogolește, face tumbe, se târâște pe burtică până ajunge la ce-și dorește el, și e cam greu să-l abați de la agenda lui. 😀

Loves: ar trebui să-i zicem Bubbles, toată ziua face balonașe, e așa haios, iar dacă nu face asta, vorbește în bebeniana lui simpatică. Cu jucăriile se înțelege de minune, acum le ține bine, bine în mânuțe…nu le mai dă drumul cu una, cu două. Telecomenzile și telefoanele, în schimb, sunt de-a dreptul fascinante! Oricât am încerca noi să le pitim pe sub perne, păturici, el nu le scapă vreodată din ochi.

Dislike: să stea prea mult într-un singur loc.

A șasea lună: e loc de câte un first în fiecare lună… din categoria started, prima încercare o considerăm first something, so…mănâncă puțin țiți, se oprește, se uită așa dulce în ochii mei (aș vrea să cred că spune: “Ce bine și călduț e la tine mami!”), apoi cu gurița lui de peștișor înfometat, se înghesuie la loc. Până acum nu se oprea, mânca pe săturate, obosind, și apoi adormea. Acum, pișicherul meu are timp să mă privească luuung, să mă și mângâie, adesea. ❤

Tries: încă nu stă perfect în funduleț, așa că facem tot felul de exerciții de mobilitate, poate, poate, dar nu e panică baby, toate la timpul lor.

Likes: câte un somnic de vreo 2-3 ore, dar…

Dislikes: bad dreams! Se trezesşte cu o buziţă, care e numaidecât alinată cu a big hug şi ţiţiii!

Loves: să fie Bam Bam! Lovește cu picioarele pătuțul, ceva de speriat. 😀 Bănuim că așa se asigură că îl auzim şi nu uităm de el… și ce credeți, chiar îl auzim, mai ales dimineața, când ne dă de știre că nu mai are somn.

Hates: nu înțeleg de ce, dar nu-i mai place să fie îmbrăcat. Când ajungem la mânecuțe, începe show-ul! Noroc că am învățat să mă mișc foarte repede, să mai atenuăm din gălăgie.

Peste câteva zile o să începem un nou capitol: diversificarea! Dacă ar trebui să am emoții, ei bine, nu am! Sunt optimistă, știu! L-am văzut molfăind toate jucăriile, de fapt, cam tot ce apucă duce la guriță, nu-mi rămâne decât să sper că această curiozitate nu poate fi decât constructivă.

C’est moi, Alina! 🙂