Leagănul pisicii

27 decembrie. Status-ul challenge-ului #5cartipanalacraciun: 2-5 😦

N-am reușit să citesc toate cărțile de pe noptieră, cu toate astea, nu-mi pare chiar atât de rău.

Cea de-a doua carte terminată a fost Cat’s Cradle – Kurt Vonnegut, asupra căreia am poposit poate mai mult decât ar fi trebuit, daaar am “o scuză”, a fost fascinantă! Anul ăsta nu cred să fi citit ceva atât de twisted, dar în același timp, atât de beautifully written!

DSC_1498.JPG

Ficțiune, dar ce ficțiune! Am stat cu sufletul la gură să văd ce se întâmplă cu ice-nine, moștenirea nimicitoare a profesorului Felix Hoenikker, unul din creatorii bombei atomice.

Acțiunea se derulează din perspectiva unui scriitor freelancer, Jonah Hoosier, care în primă instanță, urmărește să scrie un roman bazat pe viața profesorului, însă în urma cercetărilor efectuate, dar și a evenimentelor stranii la care este părtaș, sfârșește prin a scrie un fel de doomsday book.

Umorul aproape indiferent, satira, coincidențele mai mult decât stranii, pe alocuri, de-a dreptul amuzante, research-ul de după, căci, nu-i așa trebuia să aflu cine a inspirat personajul doctorului, m-au ținut prinsă pentru vreo săptămână. Cu toate că este vorba de vreo 200 de pagini, carnețelul meu este plin de însemnări, citate, referințe și alte informații de tipul “Știați că?!”.

De exemplu, Știați că?!

  • autorul romanului Ben Hur, Lew Wallace, a fost un hoosier, un locuitor al statului Indiana, precum Jonah sau alte câteva personaje din Cat’s Cradle (talking about odd coincidences), ori
  • Nobel a inventat dinamita, de unde și expresia dynamite money (eu nu, shame on me :D), ori
  • mirajul Fetei Morgana a fost denumit după Morgan le Fay, o vrăjitoare din legendele arturiene.

Am reflectat mult și la San Lorenzo, insula din Caraibe, unde se desfășoară mai bine de jumătate din acțiune. O țară guvernată de un dictator nebun, ai cărei locuitori, parcă lipsiți de coloană vertebrală, mai mult marionete decât oameni, sunt manevrați, în orb, când de conducătorul lunatic Papa Monzano, când de pustnicul poscris Bokonon.

Citind cu cât sarcasm Vonnegut satirizează politicile care își îngenunchează popoarele, de dragul puterii, din dorința oarbă de a fi mai presus de oricine și orice, m-am trezit un pic din starea de visare cu gândul să-mi reconsider şi percepțiile politice. Cireașa de pe tort, versurile acestea:

‛So I said good-bye to government,

And I gave my reason:

That a really good religion

Is a form of treason.’

2-5: un roman zguduitor cam din toate punctele de vedere, pe care vi-l recomand, chiar dacă vă va scoate puțin din comfort zone. Merită citit! Btw, de ce Cat’s Cradle, leagănul pisicii? Vezi capitolul 74. No spoilers here! 😉

Și acum mă întorc la #5cartipanalarev. Wish me luck!

Reclame

Violet + Finch

So far, so not so good!

Cum stau cu challenge-ul #5cărțipânălaCrăciun? Cam prost! Am terminat abia o carte, mă străduiesc din răsputeri să o dau gata și pe a doua, dar nu merge cum mi-am imaginat eu. Am crezut că o să am o poftă nebună de citit, așa a și fost pe la început, dar spre sfârșitul cărții All the Bright Places, m-am desumflat, literally!

DSC_1481.JPG

Prea multă iubire părea super abordabilă, carte de povestiri, 10 la număr, le citesc din mers, dar ce se întâmplă când nici măcar nu atingi cartea?! Păi nu o citești! Simplu. N-am vreo scuză și nici nu caut vreuna, tis the season to be jolly, iar eu mai mult ascult colinde și mă joc cu Luca, cam de dimineața până seara.

Dar am promis recenzii, sort of, so here it goes!

Un roman young adult sensibil, luminos, dar în același timp, frustrant. Despre un canar (Finch) și o viorea (Violet), și locurile speciale pe care le descoperă împreună.

Modul inedit în care autoarea a structurat și documentat aventura lor, pe zile, în așteptarea unui moment inevitabil, ori pe zile, într-o stare de deșteptare, mi-a permis să mă situez mereu undeva în preajma lor, să le ascult gândurile, să-mi vină să le șoptesc “Don’t do that!”, și cu toate astea să nu reușesc să dau o mână de ajutor, de unde și frustrarea. O frustrare de bun augur, novel wise.

Prin urmare, ca să înlătur sentimentul de deznădejde, mi-am notat câteva idei pe care vreau să mi le apropii, să ale adopt în purtarea mea de zi cu zi.

5 idei de luat în calcul:

1│există un bright something în orice, străduiește să-l descoperi!;

2│“When we’re in the act of wandering, we need to be present, not watching it through a lens.” – mi-am însușit îndemnul lui Finch în excursia la Budapesta;

3│“it’s not what you take, it’s what you leave” – lasă ceva, orice, în locurile care simți că te schimbă;

4│“there is such a thing as a perfect day” – vreau o zi perfectă!;

5│proiectele sunt plănuite pentru a fi duse la capăt!

DSC_1483.JPG

Și pentru că, de obicei, I’m up to no good, și mi-am zis că n-am să recitesc cartea din motive emoționanto-lacrimogene, nu m-am putut abține să nu comand Holding Up the Universe, de aceeași autoare, să mă afund, din nou, printre rândurile unei povești delicate, fragile, cu happy ending, sper. 🙂