Din pălărie, concurs să fie! ;)

Prima dată când am auzit de Dr. Seuss a fost, cred, undeva prin generală, când era difuzat ‘Cum a furat Grinch Crăciunul’. Bine, cu toate astea, nu cred că înțelesesem că e o adaptare a poveștii lui Dr. Seuss. Apoi, prin liceu, am avut de pregătit o recenzie de film… am ales ‘How the Grinch Stole Christmas’ pentru introducerea lui Anthony Hopkins, pe care și azi o știu pe dinafară ‘Inside a snowflake, like the one on your sleeve, there happened a story, you must see to believe. Way up in the mountains in the high range of Pontoos… lay a small town of Whoville: the home of the Whos. Ask any Who and they’ll have this to say, there’s no place like Whoville around Christmas Day.’

Anyways, atunci mi-am făcut temele și am aflat mai multe despre Dr. Seuss și poveștile lui magice pentru copii. Așa am aflat și de ‘The Cat in the Hat’ sau de ‘Oh, the Places You’ll Go!’.

Anul acesta, editura Arthur a publicat traducerile „Cotoi cu pălărioi” și „Cotoi cu pălăroi se întoarce!„.

36028211_1482435648523497_5298949118717067264_n.jpg

După ce am pus mâna pe ele, le-am citit entuziasmată pentru mine, curioasă să văd cum sună în limba română versurile lui Dr. Seuss, apoi, într-o seară, i le-am citit și lui Luca. Mi-am dres vocea, în speranța că o să mă apropii cumva de vocea de narator a lui Anthony Hopkins, și-am citit…

Voi deschide-acum capacul.

Să vedeți voi lucruri noi!

Două lucruri, ce se cheamă

Lucrul Unu, Lucrul Doi.

și pe măsură ce am înaintat în miezul poveștii, Luca s-a prăpădit de râs, de comicul situațiilor, de Lucrul Unu și Lucrul Doi, de nedumeriții Sally și frățiorul ei. Am desprins și morala… ne jucăm ce ne jucăm, apoi, într-un mod la fel de distractiv, facem ordine în urma noastră. Ce să mai, poveștile astea au fost un succes! Și am fost încântată să văd cum ele pot bucura în continuare un copil câteva generații mai târziu.

Și pentru că sfatul lui Dr. Seuss ‘You can find magic wherever you look, sit back and relax, all you need is a book!’ ar trebui înrămat undeva printre rafturile mini bibliotecii noastre, ne-am gândit să dăm mai departe unor pui de cititori o bucățică din magia lui Dr. Seuss, câte un exemplar din „Cotoi cu pălărioi” și „Cotoi cu pălăroi se întoarce!”.

Dacă l-ați citit pe scriitor sau poate ați văzut vreo adaptare animată, împărtășiți cu noi din experiența voastră, printr-un un comentariu, foto, fiecare e liber să se exprime cum vrea, la postarea publică de pe pagina de facebook Green Mama. Apoi, dați de veste altor părinți, fani Dr. Seuss, you name it, umăriți pagina de facebook Vlad și Cartea cu Genius și cam atât. Dăm startul concursului în dimineața aceasta, până în data de 07.07. … lucky number seven 😀 Câștigătorul va fi ales randomly, ca de obicei. Succes și spor la citit, little ones!

Reclame

Sofia, prima doamnă fermier

Citim și recitim de câteva zile o cărticică despre familie, copilărie și melci. Personajul central este o fetiță de patru ani, hotărâtă să se facă ”o doamnă fermier”. Exact, o doamnă fermier!

Sofia, căci despre ea este vorba, are doi frați gemeni, Matei și Marc sau Marc și Matei, cum se prezintă ei de fiecare dată amuzați, cu care se înțelege și nu prea. Adevărul e că au preocupări diferite, iar cu toate astea, Sofiei îi place să fie inclusă în jocurile lor, cursele cu melci fiind printre preferatele ei. De altfel, povestea începe cu o astfel de cursă, când Sofia găsește un melc micuț, cu o culoare ”gălbuie ca untișorul”, și complet diferit de melcii fraților ei.

După cursa de melci, Sofia îți anunță familia că atunci când va fi mare, se va face o doamnă fermier, iar la ferma ei va îngriji o singură vacă, al cărei lapte îl va bea ea tot, și pe care o va chema Floricica, va mai crește două găini drăguțe pe nume ”Aprilie” și ”Mai”, un ponei pe post de animal de companie, pe care nu-l va călări și căruia îi va da numele ”Sforăilă” și un porc – Pojar – ”deoarece o să fie un porc pătat, desigur”.

Dar până când visul i se va împlini, Sofiei nu îi rămâne decât să strângă ”buni pentru fermă” și să vadă de microferma încropită în magazia casei. ”Turmele și cirezile ei de vite” constau în gândaci de lemn, hrăniți cu bețe de chibrituri sau fulgi de porumb, miriapode, râme, pe care le ținea într-o cutie veche de tinichea plină cu pământ, urechelnițe, a căror creștere căpătase o nouă importanță în activitatea de fermier de zi cu zi, un limax enorm, maroniu-închis, și vreo douăzeci de melci, pe care îi ținea într-o cutie de carton, și, pe care îi hrănea cu frunze de varză.

Cu toate că nu este ca toate celelalte fetițe de vârsta ei, care se joacă cu ponei roz 😉 , Sofia este o fetiță încrezătoare și determinată, iar ”aventurile” ei îți captează atenția numaidecât, fie că ești mare, fie că ești mic. 😀 În plus, n-ai cum să nu o îndrăgești, mai ales când vezi că piticul căruia îi citești cartea, seară de seară, învăță, fără să-și dea seama, o serie de valori importante. Go team snail! 😀

Liniște și o carte de colorat – giveaway

Nu este neapărat vorba despre stres, epuizare sau rutină. Mai degrabă, aș spune că treptat, te lași învăluit de o moleșeală, pe care o resimți cumva ca o presiune, moment în care nu-ți dorești nimic altceva decât a little bit of quiet.

Piticul meu matinal îmi solicită uneori cam toată energia, așa că pe la prânz, când se apropie ora somnului, încep ușor, ușor să simt cum toții mușchișorii corpului mi se destind. 😀 Doarme aproape de fiecare dată în jur de trei ore, timp în care, în tihnă, fie mă uit luuung la el (ăsta da moment mindful), fie citesc, fie colorez.

Menajeria (5).jpg

Dacă cititul îmi solicită mintea, treaba cu desenatul/coloratul e la polul opus. Dacă stau să mă gândesc mai bine, sunt momente când nici măcar nu mă uit ce creioane îmi pică în mână, puterea minții e cea care îmi ghidează mâinile… inner peace! 😀 that’s how zen I get! Totuși asta nu înseamnă că nu sunt prezentă, ci doar că renunț să mai las in faptul că livingul meu arată ca după bombardament.

E revigorant! Un moment mindful doar al meu!

„Tu ce faci ca să reduci din încărcătura zilei?”

Am de dat o carte de colorat faină celui/celei care răspunde sincer la întrebare. Sau poate îmi povestești cum ziua ta a decurs în perfectă armonie, iar la sfârșitul zilei ai face ceva fun, and yet mindful 😉 ca să te ia somnul mai ușor. Hai, adună-ți creioanele colorate!

Îmi dai de știre până pe 23 ianuarie aici sau pe pagina de facebook!

Menajeria (3).jpg

Trăistuța cocotierului

Trăistuța plimbăreață își schimbă destinația în funcție de nevoile noastre. Astfel, pe timpul plimbărilor pe malul mării (căci am fost cu #bebeLuca la mare for the first time), la plajă, în nisip sau dimineața, la aerosolii naturali, ea și-a schimbat destinația, transformându-se în trăistuța cocotierului.

Prima dată la mare, la un an și cinci luni, și fără alte ocolișuri, îți spun că am descoperit un #bebeLuca cocotier = o maimuțică cercetașă, agățată, cocoțată, îngropată în nisip [a se citi :mimiț – e bebeniană pentru nisip – close enough :D].

Acum e limpede că pentru un copilaș activ e musai să porți în trăistuță câteva lucruri, cum ar fi:

DSC_1214.JPG

  • scutece waterproof Huggies – pentru bălăcelile incognito (cu tati, fără știrea mea 😀 ) de la piscină;
  • laptele protector Photoderm Kid SPF 50+ Bioderma – a rezistat îmbăielilor repetate și i-a oferit protecție sigură piticului;
  • apa termală Thermal Spring Water Avène pentru piele sensibilă – am redus riscul apariției iritațiilor pielii lui atopice;
  • apă de mare Stérimar – m-am temut că v-a răci și năsucul lui va avea de suferit;
  • un flacon de picături Zyrtec – tocmai depășisem primul episod de urticarie, așa că l-am luat cu noi, preventiv;
  • alte medicamente și creme (Algin, Panadol, Linex Baby, Hidrasec, Vygantol, Bepanthen și Avène Xera Calm A.D.) – nu le-am purtat în trăistuță, dar au fost resourcefully împachetate în bagaj;
  • câteva jucării pentru nisip – lopățici, găletușe, forme fel de fel, mingii, pe care am sfârșit prin a le împrumuta celorlalți copii: pe principiul tot mai arătoase sau interesante sunt ale lui X;
  • jucării pentru activități indoors: cuburi, cartonașe, etc. – pentru momentele de moleșeală;
  • piscina gonflabilă, colacul și o barcă pentru peștele meu de apă sărată 😀 – după ce le-am umflat, nu a mai fost nevoie să le port în trăistuță.

În rest, the usual, hăinuțe potrivite, pălărie, scutece, șervețele umede și uscate, papuci (pe care și acum crede că îi are plini cu nisip 😀 ).

O experiență solicitantă, încă un milestone bifat în jurnal, multe amintiri, achiziții noi și o durere surdă de spate de la “plimbat” trăistuța cu pricina. 🙂

Pe urechi în zbor

the.jpg

Șoriceii de pluș, din cauciuc sau din orice alt material textil erau la mare căutare în familie. Erau slăbiciunea mea și pace, ori ai mei trebuiau să se conformeze cumva când băteam din picior și comandam un topolino (căci așa îi numeam pe toți șoriceii).

Aș spune că nu prezența televizată a lui Jerry sau Minnie Mouse a fost cauza tuturor “răutăților”. Totuși ceva anume m-a atras la micuțele necuvântătoare și în continuare au rămas feblețea mea. Acum îmi place să colecționez cărți pentru copii în care protagoniștii sunt șoriceii ori să mă tot uit la filme precum Ratatouille, Flushed Away, The Tale of Despereaux sau clasicul An American Tail. Vaaai și cât îmi place de Célestine! Trebuie să-l urmărești în Ernest et Célestine, șoricelul ăsta m-a răscolit serios!

Dar vezi tu, socoteala de-acasă, nu se potrivește cu cea din târg. Ar fi fost ca-ntr-o poveste dacă și Luca ar fi fost pe aceeași lungime de codiță cu mine. Dar nu! El s-a decis că sunt mai interesanți elefanții. Bată-l vina pe elefantul cu jambiere sau pe Cici, dacă nu-și pierdea cipicii, căutam acum șoricei. 😀

În bebeniană, dacă nu știai, elefantului i se spune “Aptiti”. Așa că Aptiti e acum “stăpânul nostru”! Și cum Aptiti trebuie să aibă și el prieteni de-o breaslă, avem de fapt, vreo trei and counting.

cum sa intrebuintezi elefantii din casa.jpg

Oricum elefanții nu sunt doar simple jucării, au destinații polivalente, de la pernă, marionetă, jucător de fotbal, la companion la masa de prânz. Și cât de curând o să le mai găsească el și alte întrebuințări. Aptiti nu e numai multipurpose, dar e și omniprezent, la masă, în parc, la bunici, trebuie să-i păstrăm și lui un loc orice-ar fi.

Cu toate astea, bine că amândurora ne plac urecheații, altfel nu știu cum ne-am fi înțeles. Eu cu mustăți și el cu trompă. Dar stai așa, că elefanții se tem de șoricei. Sau e cumva vreun mit?! Rămâne de văzut care pe care fugărește. 😀

Până una alta, avem de vizionat Dumbo, iar din câte îmi aduc eu aminte un șoricel pe nume Timothy este singurul care îl simpatizează pe elefănțel. Parcă e anume făcut pentru noi! 😉 Dar gata, fără spoilere, hai să-l urmărim. Se înțeleg ei ori ba?!

C’est moi, Alina! 🙂

8 minute pentru Green Mama

Sincer îți spun, nu suport să am o față încărcată. Îmi curăț tenul zilnic, temeinic (și subliniez temeinic), iar din produsele cosmetice folosesc doar cantitățile recomandate, fără să-mi încarc fața degeaba. Caut întotdeauna ca aspectul final al machiajului meu de zi să fie unul natural, îngrijit și bine pus la punct.

În plus, pentru că sunt mămică, a Green Mama, și îmi pupăcesc și drăgălesc puiul toată ziua, nu vreau să-i transfer lui mare parte din produsele folosite. Cum ar arăta un Luca ușor sidefat?!

Ritualul meu nu durează mai mult de 8-10 minute, timp în care Luca îmi ține companie, doar acțiunea se petrece în fața oglinzii, unde se maimuțărește, doar, doar voi intra și eu în hora lui.

nomadic.jpg

Pasul 1: dimineața îmi spăl tenul cu Bioderma Sébium Gel moussant, iar seara folosesc săpunul natural Jovis cu lapte de capră și lăptișor de matcă;

Pasul 2: curăț tenul în profunzime și mă asigur că am eliminat orice impuritate cu apă micelară Active Face Care Sanovita;

Pasul3: aplic un strat subțire de cremă-gel antirid Multi-Active Jour Clarins;

Pasul 4: urmează fondul de ten Lasting Finish Rimmel – SPF 20 (100 ivory), sau după caz, crema BB Skin Perfecting Clarins – SPF 25 (01 light);

Pasul 5: de obicei, sar peste pasul 5, unde ar trebui să fixez totul cu o pudră translucidă; 😀

Pasul 6: pudrez pomeții cu puțin blush Bourjois (35 Lune D’Or);

Pasul 7: dacă am suficient timp la dispoziție, folosesc un mascara negru Hypnôse Volume-à-porter Lancôme;

Pasul 8: pentru buze folosesc un balsam de buze reparator, indiferent de anotimp, dar să știi că mai arunc în trăistuța plimbăreață (numai dacă nu uit) un ruj Color Sensational Maybelline (407 Lust Affair), doar așa, să fie.

Cam așa stau lucrurile la capitolul Beauty: Face related.

Sunt mulțumită că mama-natură mi-a dăruit un ten curat, pe care vreau să-l păstrez așa cât mai mult timp posibil. Te îndemn să faci acelaşi lucru şi nu uita că less is more.

C’est moi, Alina! 🙂

Bulgăraș, bulguraș

De ce budica de chia- (2).jpg

Orezul cu lapte, orezul cu legume, orezul din perişoare, lui Luca a început să-i placă mult orezul.

E încurajator, mai ales că am în plan să înlocuiesc ușor, ușor orezul cu bulgurul (dacă s-o putea, acum nu-i bai! 😀 ).

Degustăm, experimentăm, sperăm ca bunătăţurile mele sănătoase să fie şi favoritele lui.

De ce încerc bulgurul şi nu continui cu orez dacă am văzut că-i place?

Bulgurul este făcut din mai multe tipuri de boabe de grâu, cărora li se înlătură învelişul extern, sunt fierte, apoi uscate şi mărunţite. Este aşa de bogat în fibre insolubile, minerale (fier şi magneziu), vitamine (câteva B-uri, vitamina A şi K) şi are un indice glicemic mai mic decât cel al orezului. That’s why! 😉

Ce m-am gândit să pregătesc cu el?

Tabbouleh – fel principal

Pentru 2 porţii de tabbouleh şi încă una mititică 😉 am avut nevoie de:

  • 150 gr. de bulgur (o cănuță) bine spălat sub jetul de apă rece, apoi fiert într-un vas încăpător în 300 ml. apă (2 cănuțe – aceeași cănuță, ca să am o măsură) timp de 15-20 minute, până absoarbe tot lichidul – după ce stingi focul, a bulgurul cu o furculiță și îl lași să se răcească;
  • 1 frunzuliță de mentă proaspătă (dacă îți place gustul mentolat poți folosi chiar 2-3 frunze), vreo 6-7 fire de pătrunjel (tot așa, după gust) și un fir de ceapă verde, toate tocate fin – aruncate într-un bol peste care torni din belșug ulei de măsline (cam 4 linguri), zeama de la o jumătate de lămâie, sare de mare și piper proaspăt râșnit;
  • 5-6 roșii cherry (sau 3-4 ridichi) și un sfert de castravete, la fel, bucățite mic, mic, mic;
  • sâmburii de la o rodie (eu am căutat azi în 3 locuri și nu am găsit o rodie :O );
  • 50 gr. de fistic tras puțin la tigaie – opțional.

Notița 1: pentru Luca am pregătit un bol separat, fără ceapă, piper și rodie (nu, pentru că nu am avut, ci pentru că nu ar fi putut să roadă semințele).

Untitled design.jpg

Bulguraş – desert

Am făcut o singură porție pentru Luca, pe care i-o voi servi la micul-dejun (fingers-crossed):

  • 40 gr. de bulgur (bine spălat sub jetul de apă rece) lăsat la înmuiat peste noapte în 120 ml. de lapte de migdale;
  • 20 gr. nuci trase un minut la tigaie, apoi mărunţite fin;
  • 1/2 linguriţă de sirop de agave;
  • vreo 10 merişoare fără zahăr sau fructe goji – opţional.

Untitled design (1).jpg

Reţetele se pregătesc foarte repede, se amestecă ingredintele în boluri şi gata, masa e servită! Sunt sănătoase şi pot suferi transformări personale, în funcţie de preferinţele fiecăruia. Yum!

Notița 2: Bulgurul poate fi consumat fie după ce a fost fiert, fie după ce a stat înmuiat în apă, lapte câteva ore, fiind deja prefiert. Și da, ar merge de minune și cu puțină brânzică de casă.

Notița 3: Pacheţelul meu este cumpărat din „Dm”, dar am găsit și aici bulgur în cantităţi mai mari, iar raportat la cantitate preţul este unul bun.

C’est moi, Alina, green mama! 🙂

Alesul parfumat

Highlights (8).jpg

Povestea noastră începe cam așa:

Ne-am cunoscut pe vremea când eu aveam vreo șase ani, la deal, la mămăica mea, când am vrut să plec acasă la mama, pe jos, prin ploaie. Și pentru că mă simțeam de neoprit și sigură de decizia mea (vezi tu, stătusem cam mult pe la țară și nu mă înțelegeam prea bine cu dorul), am zbughit-o în camera de zi, pe când mămăica nu era atentă, am îmbrăcat rochița mea de marinar (o ţin minte şi acum), am uitat de clăiţa mea veşnic nearajată, cuib de păsărele (căci aşa mă purtam pe la vârsta aia), am înşfăcat geanta goală şi pe-aici ţi-e drumul! Dar m-a prins mamaia şi după ce m-a muştruluit bine, mi-a dat de lucru… mi-a pus o bucată de săpun de casă în mână, mi-a adus un lighean cu apă de ploaie şi m-a pus să-mi spăl şosetele murdare. Şi uite aşa am frecat eu la şosete cu săpunul ăla leşios, de nu mi-a mai ars de plecat, cel puţin până la sfârşitul zilei ăleia (căci ameninţam des că “eu plec acasă, la cutia mea de chibrituri!”). Și ca să vezi, şosetele mele chiar s-au albit, ori nu-ţi imagina că ştiam eu cum să le spăl pe atunci. Însă săpunul era magic!

Da, cam așa a început. Țin minte cum mai apoi îi ceream mamei săpunul de la mămăica și șosete, să-i arăt ce pricepută sunt eu. Oricum, săpun ca cel al mămăicii nu am mai găsit. Știu sigur că avea ea vreun ingredient secret, praf de zâne și lapte de unicorn, îmi zicea. 😀

Cert e că nu există produs pe piață care să se compare cu săpunurile naturale, cele făcute de mămăicile noastre. Noroc că rețetele lor speciale au ajuns pe mâini bune și mare mi-e bucuria când descopăr câte un săpun bun.

Am fost foarte încântată de niște săpunuri cu lapte de capră, super compatibile cu pielea atopică a lui bebe Luca, apoi pentru mâinile mele uscate, argila albă și lavanda au făcut minuni. Și cel mai mult îmi place când dau de câte un producător care folosește ulei sau flori de gălbenele, pentru că știu sigur că mămăica le folosea (și știi și tu câte proprietăți benefice au gălbenelele).

Highlights (9).jpg

Te încurajez să le încerci, e o plăcere să scormonești rafturile târgurilor de produse românești, să le miroși pe toate până nu mai știi de nasul tău și să te întâlnești cu alesul tău parfumat și frumos tăiat parcă anume pentru tine. 😉

C’est moi, Alina! 🙂

Trăistuța plimbăreață

și am plecatla plimbare.jpg

Cam de două ori pe zi pregătesc același rucsac pentru plimbare. A devenit un automatism, dar cu toate astea, când ies pe ușă am senzația că uit totuși ceva. Don’t get me wrong! I’m a to take list mama, so I always double check my list. Și pentru că I’m only human, sunt situații când mai omit câte ceva. Noroc că de obicei sunt lucruri pe care ar trebui să le pun în băgăjel just in case.

Anyways, asta e lista mea:

  • 2 scutece, aleză și șervețele umede și uscate – până acum nu a fost cazul să-l schimb pe afară, cred că își dă seama și el când e în deplasare 😀 ;
  • o pereche de pantaloni și un tricou – după caz, în funcție de vreme;
  • fes, șapcă sau pălărie – sunt nelipsite, fie ploaie, fie vânt;
  • pelerina căruciorului – cu vremea asta capricioasă trebuie să-mi iau toate măsurile;
  • cremă protectoare Bioderma ABCDerm Solaire SPF 50+ – dar sunt de evitat plimbările în zilele toride sau la orele prânzului;
  • soluție antițânțari Chicco Anti-Mosquito Baby (l-am ales pentru că e  100% natural)pentru plimbările prin parc (dar am descoperit niște plasturi simpatici care se lipesc pe hăinuțe și cred că ar fi mai indicați în locul loțiunii);
  • plasturi cu rachete 😉 – îi port preventiv, cercetașul meu e precaut și nu se aruncă așa orișicum, at least for now;
  • o sticluță de apăe veșnic însetat, numaidecât îl aud “Apî, apî!”;
  • un fructo banană sau un măr și câțiva biscuiți de casă;
  • o jucăriede cele mai multe ori o luăm degeaba, totul fiind așa nou și interesant în jur.
  • later edit: musai, dar musai, Baneocin pudră!

Cam atât. S-a făcut măricel, mai independent, așa că rucsacul s-a mai ușurat puțin, până o să înceapă să bată mingea sau o să-și dorească știu eu ce jucării de exterior.

Băgăjelul pentru plecat în vizită e cu totul altă poveste. 😉

C’est moi, Alina! 🙂

La băiță înainte

DSC_0078.JPG

„Baiiii, baiiii, baiiii!!!”… intensitatea acestui strigăt de veselie e incredibilă. De fiecare dată când se aproprie ora băiței, dar mai ales când îi dau pantalonașii jos și îl las în body (știe el ce urmează 😀 ) Luca al meu țipă în toată casa. Anunță universul că e timpul să ne bălăcim.

Și ca să-ți dai seama de ce neastâmpărul lui e așa molipsitor, am descris ritualul nostru plin de chițibușuri fără de care nu se poate altfel. 😉

rățuște din cauciuc, pentru că “rățuștele mele pe apă s-au dus” 😀 ;
alte viețuitoare marine din cauciuc (e mai challenging să încerci să-i explici cum fac ele, dar sunt simpatice și parcă se bălăcesc și singure);
o broscuță, e musai, dacă se ascultă frecvent și “Oac, oac, oac, diridiridam” (panică, panică :O, la ședința foto vedeta nu a fost de găsit);
bărcuțe plutitoare, care se pare că fac tot vrum-vrum;
prosop baie 100/100, să aveți loc de cocoloșeală;
burete de băiță, de preferat, unul care poate fi folosit tot pe post de jucărie;
covoraș antiderapant pentru cadă, dacă am făcut trecerea de la albiuță la cadă (măcar o vreme, până se acomodează piticul cu noul spațiu de baie);
gelul Bioderma ABCDerm, pentru atomizor mai mult, ce spălat, ce clăbucit;
– adesea, și o mână de tărâțe de ovăz pentru un scrub fin, binemeritat, după o zi întreagă de joacă;
poftă de joacă cât cuprinde;
îndemânare la masat, pus scutec, pijama, când ultimul lui puseu de energie mă rostogolește pe toate părțile.

DSC_0080.JPG

DSC_0082.JPG

Bălăceală plăcută!

C’est moi, Alina! 🙂