Țara Făgărașului, mai venim!

Și uite așa am plecat noi, trei drumeți, într-o aventură pe plaiuri săsești. Aventură i-am promis lui Luca, de aventuri am avut parte.

Sarcina mea a fost să mă ocup de alegerea destinației, de rezervări, lucru pe care l-am făcut numaidecât pentru că plănuiam de demult o escapadă într-un loc încărcat de povești, de legende. Așa că am ales să mergem, pentru prima parte a minivacanței noastre, la Cincșor, un sătuc din Țara Făgărașului.

Am pornit la drum din Pitești, într-o duminică. În lipsa tirurilor de pe străzi, timpul pe drum a zburat destul de repede. Trei ore de mers, timp suficient pentru un pui de somn – Luca – dar și răgaz să punem ultimele detalii la punct.

O dată ajunși, am pășit entuziasmați dincolo de portița Cincșor Transilvania Case de Oaspeți și am rămas cu gura căscată. Cât timp am așteptat să ni se facă check-in-ul, am aruncat o privire pe furiș. În principiu, știam la ce să mă aștept, îmi făcusem temele cu privire la locație, citisem toate review-urile, care erau excelente, dar, ca de obicei, am vrut să mă conving singură. 😀

DSC_0560.jpg

Biblioteca, pe care am filmat-o repede pe Insta Stories, se află într-o fostă școală protestantă construită undeva pe la începutul anilor 1900, iar camera unde am fost cazați s-a aflat în aceeași clădire, la etaj, unde trebuia să urci pe niște trepte de vis.

Punctul central, de altfel locul care m-a cucerit din prima, și practic locul unde ne-am petrecut majoritatea timpului este biblioteca. Una de vis! Impunătoare, înțesată de cărți! Cărți bune, vechi, miros de carte… perfect place to be! Literally!

Linișteee… 📖📖📖 #carticalatoare #haibunmd

A post shared by Alina (@green.mama.blog) on

Complexul, însă, este mai mare, având și o grădină imensă cu hamace, șezlonguri și alte locuri de cazare la fel de încântătoare, în fosta casă parohială a Bisericii Fortificate din sat și într-o altă casă săsească. Luca a descoperit și smotocit de-a binelea vreo patru pisicuțe care moțăiau leneșe la soare în curtea casei săsești. Credeți că i-a plăcut să culeagă mere, căpșunele și roșii de acolo?! ”Siiigur că da”, cum ar răspunde Jucăușul.

20170820_151450.jpg

20170820_152330.jpg

DSC_0592.jpg

Despre masă… micul dejun este inclus în prețul de cazare, și este format din preparate tradiționale, sucuri naturale, gemuri, carnăciori de casă, salam vânătoresc, iar prânzul și cina sunt contra cost (în jur de 70 de lei de persoană). Noi am ales să servim doar prânzul, pentru că de obicei seara Luca este obosit și nu prea mai are răbdare. Cum spuneam, prânzul este mai mult decât sățios și delicios. Apropo, bucătarul este chef. 😉 Ciorbiță de legume cu tarhon, ruladă de carne cu merișoare și orez cu șofran, papanași… deliciu culinar.

Ai multe de făcut de aici. În prima zi, noi am mers să vedem caii lipițani de la Sâmbăta de Jos, seara, am mâncat la o păstrăvărie din cadrul Complexului Sâmbăta de Sus.

20170820_174141.jpg

A doua zi a plouat. Dar n-a fost cu supărare. Ne-am bucurat de cărți, fotografii și ne-am jucat din plin cu Luca.

Înainte de plecare o citim pe "Veronica". 😍

A post shared by Alina (@green.mama.blog) on

Iar a treia zi, am vizitat Muzeul de Pânze și Povești din Mândra, Cetatea Făgărașului, am căutat-o pe doamna Ghircoiaș din Bucium pentru niște ii țesute la război, am văzut singura moară de apă funcțională de la noi din Ohaba, am urcat puțin și spre Șinca Veche la o mănăstire rupestră învăluită de mister.

20170822_103134.jpg

La plecare, am poposit și în Cârța unde am văzut singura mănăstire cisterciană din România construită în sec. XII. 😱Luca a cules struguri și s-a minunat de o moară simpatică cu trei ciocănașe.

Cam atât. Mi-a plăcut că am aflat de toate locațiile din vorbă în vorbă, stând la povești cu oamenii de prin sat. Dacă am fi avut timp, am mai fi vizitat Agnita, Biertan, Viscri, dar nu-i bai, pun eu la cale o nouă călătorie. 😉 Recomandăm cu căldură locația și zona!

Anunțuri

August la munte, pe munte

Sâmbătă, dis de dimineață, și când zic asta, adică 5:30 de dimineață :O , împreună cu hubby și încă doi prieteni am fugit la munte. Pe munte, mai bine zis.

Obiectivul?! Vârful Lespezi… 2517 m. E ceva, mai ales când te gândești că urcarea începe undeva de la 1200 m.

Am mers cu mașina până la cabana Piscul Negru, de pe Transfăgărășan (la câțiva kilometri de Bâlea Lac), am parcat, ne-am echipat cu tot ce trebuie, echipament de munte, multă apă, sandvișuri, ochelari de soare, bețe de cățărat ș.a. și hai la drum!

După o oră de mers prin pădure, am ajuns deja în golul alpin, la o stână, unde ne așteptau câțiva căței, cam fometoși. Pauză de hidratare.

20170812_091052.jpg

Am continuat urcarea susținută, oprindu-ne din când în când pentru o poză, pentru o porție de afine, de la mama lor. 🙂

Peisajul a fost… fantastic! Nici nu știu cum să-l descriu. Vă las vreo două foto mai jos să vă convingeți. 🙂

IMG-20170812-WA0052.jpg

IMG-20170812-WA0053.jpg

Am ajuns în vârf după 3 ore, poate 3 ore și jumătate. Păcat că muntele a fost învăluit în ceață, așa că nu prea s-a văzut mare lucru. Pauza de masă. Picnic neaoș la înălțime. Nu am fost singuri, mai multe grupuri ajunseseră deja pe vârf și alții se pregăteau să plece.

IMG-20170812-WA0310.jpg

După ședința foto cu Roza Vânturilor, am început coborârea pe un alt traseu decât cel pe care am urcat. A fost greu! Credeam că nu se mai termină, dar încurajările băieților m-au făcut să merg mai departe. La un moment dat am luat o pauză mai lungă și am stat cu picioarele în apa unui pârâu. Relaxantă treabă!

Am terminat coborârea după aproape 4 ore. Mie una mi s-a părut mai grea decât urcarea. Totuși hubby nu a părut să aibe vreo problemă. A fost vesel și s-a ocupat de partea cu fotografiile. Uite ce a mai surpins.

20170812_145837.jpg  IMG-20170812-WA0042.jpg

Frumoasă zi! Mai vreau. Next challenge Vânătarea lui Buteanu (2507 m). Să vedem când.

Hit the Road, Baby! I

Te îndemnam acum ceva vreme să nu stai pe-acasă! Cum să stai acasă? Vara încă te mai încălzește și te ademenește, iar dacă ai vreun pitic care zburdă peste tot (serios, peste tot!), ia-ți vreo două zile libere și hit the road!

Noi am zis să facem treaba asta cât de des putem. Hubby mai avea câteva zile libere, so, am decis să părăsim aglomerația orașului. Să dăm o fugă la munte, într-un loc frumos, departe de oraș. Iar cum și lui Luca îi place să plece, abia așteaptă chiar, înțelegi marșul nostru entuziast 😀 .

Anyway… după puțin research printre recomandărilor platformei locurifaine.ro, am ales. Mergem în Valea Avrigului, județul Sibiu. Pensiunea Natura – „destinația ideală pentru familiile cu copii”. După ce am citit descrierea călduroasă și am găsit pe booking.com (unde sunt cotați cu un promițător 9,6 ) o galerie foto ispititoare, am sunat la pensiune pentru rezervare. Nenea care ne-a făcut rezervarea, un tip calm, molcom, de altfel, ne-a răspuns cu un molipsitor limbaj ardelenesc „No, hai, cum să nu, v-așteptăm pe la noi cu drag!”.

14215186_881409845292750_864919650_o.jpg

Drumul? 3 ore de la Pitești, o rătăcire mică included, chiar cu GPS (bată-l vina). Luca a dormit majoritatea timpului, în timp ce noi am cântat Frère JacquesDing Ding Dong.

14191781_881409641959437_356741285_o.jpg

O pensiune frumoasă, primitoare, cu o curte maaare, mult gazon, tobogane, nisip, tractorașe, biciclete… Luca?! Mesmerized! Camera faină, mare, cochet aranjată. The view… awesome, spre munții Făgăraș.

Mâncarea foarte gustoasă: un mic-dejun copios și bio, toate alimentele de prin ograda proprie adunate sau culese, roșiile direct de pe vrejuri, lapte și brânzică proaspete, ouă, gemuri, prăjituri de casă, etc. (Green Mama approved and loved it all! 😀 ) La prânz, o tanti pricepută, o gospodină dintr-aceea adevărată, gătea două tipuri de supă, două tipuri de felul doi și un desert. Apropos de desert, am mâncat cea mai bună porție de papanași cu brânzică în aluat și cu dulceață de afine. O minunăție!

Am stat trei zile. Au trecut numaidecât. Luca s-a împrietenit cu numeroșii copii ce se aflau la pensiune. S-a jucat în nisip, s-a plimbat cu tractorașul și cu bicicleta, a hrănit găinușe și iepuri și a sărit prin toate bălțile formate după o ploaie scurtă de vară, așa cum îi șade bine oricărui copil. 🙂

14203078_881415861958815_360542756_o.jpg

Am vizitat ceea ce va deveni Castelul de Lut (e cam la 13-15 km. distanță), Avrigul cu Palatul Bruckental și ne-am plimbat, din nou, pe străzile Sibiului. Câteva zile perfecte de relaxare. Abia le aștept pe următoarele!

14202973_881419741958427_681767341_o.jpg

Aaa, și am citit puțin. 🙂

14163931_881406188626449_1914050857_o.jpg

5 activități de făcut împreună cu bebe vara asta

Căldura asta o să ne dea tot dea afară din casă. M-am gândit ce e de făcut, pe unde să ne petrecem timpul frumos cu bebe Luca. I came up with these 5 fun activities:

Plimbarea prin parc

Cu un copil energic e musai să ieși pe afară de cel puțin două ori pe zi. Nu poți să-l ții pe titirez prea mult în casă. În parc, e fun! Se poate da uța, poate lua la mirosit toate florile sau la numărat copacii și pietrele.

Așa că dimineața, bănănăim vreo oră într-un parc aproape de casă, ne jucăm la groapa cu nisip, sociliazăm cu ceilalți prichindei, apoi pe la 10-11 ne îndreptăm spre căsuță. Deja e foarte cald! După somnul de frumusețe, tura a doua. Columb explorează neîntrupt orice îi pică în cale până îl răpune oboseala.

& (1).jpg

Vizităm un muzeu în natură

Dacă vrem să scăpăm de căldura asta înăbușitoare, o altă variantă, educativă ar fi un muzeu al satului. Pe lângă căsuțele cu indicație geografică, sigur o să mai găsiți o mulțime de necuvântătoare și o să puteți exersa live onomatopee de animale, iar piticul o să fie de două ori mai încântat că de-acum le știe pe toate. În plus, o să se joace și o să se tot joace, și o să râdă cu o poftă molipsitoare. O să te întorci acasă energizată.

&.jpg

Picnicul

O salată de fructe, câteva tartine, apă multă și o pătură încăpătoare. Căutați un loc răcoros și umbrit, vă instalați, iar bebe o să înceapă numaidecât se se joace. Frunze, crengi, pietricele, e regele pădurii. Te relaxezi fără nicio grijă când știi că piticul e protejat împotriva insectelor (doar ai avut grijă anterior plecării de acasă) și pentru că e fericit și binedispus, se înfățișează ori de câte ori îl chemi la tine.

& (2).jpg

Mergem și la mare

Destinația verii! Prima vacanță în trei! Abia o așteptăm, motiv pentru care te îndemn să plecați, să vă bucurați de soare, dar cu măsură, să vă treziți devreme pentru aerosolii naturali și să nu înghițiți prea mult nisip. Nu uita de lopățică și găletușă!

Hai la concert!

Vara asta vreau să ajung neapărat la Summer Well. Anul trecut, bebe era prea mic și nu cred că ne-am fi descurcat. Anul ăsta, e băiat mare. Oricum am făcut puțin research și am descoperit că Summer Well e totally baby-friendly. Dacă n-ai ce face în al doilea weekend din august, dacă îți place muzica bună, dar n-ai cui să-l lași pe bebe, nu mai bine îl iei cu tine la concert?! Ne detașăm în cea mai chill atmosferă ever, fără să stresăm copilul, iar mami cu tati îi văd pe The Chemical Brothers. Dacă ții morțiș, cum mi-am pus eu în gând, pleci pregătit și de picnic. E loc pe domeniul Știrbey pentru toată lumea. Aaa, iar dacă totuși ți se pare că the sound is too loud, ia pentru micuț o pereche de căști funky (să se încadreze și el în peisaj).

Vezi că poți câștiga bilete la concert (sau la oricare alt eveniment muzical al anului) dacă bei Activia de băut și urmezi pașii de pe site.

Hai pe afară! Nu e vreme de stat acasă!

P.S. Îmi trebuie niște fotografii faine de la mare și concert pentru update-ul articolului. Să văd cu ce mă aleg. 🙂

C’est moi, Alina! 🙂

La munte cu colegii

12363919_741785109255225_1438884156_o.jpg

Destinație nouă: Cabana Pietrele Albe, Rucăr, Argeș.

Traseul din Pitești este unul accesibil și relativ scurt: 1 oră și jumătate. Am condus pe direcția Pitești – Câmpulung – Dragoslavele – Rucăr, iar aproape de centrul Rucărului am virat stânga pe str. Păpușa. Încă vreo 8 km înainte, de-a lungul râului Răușor și iată-ne la cabană. Ultima parte a drumului este neasfaltată, dar se poate circula bine. Noi am prins vreme bună, așa că nu știu cum ar fi în condiții de ploaie sau ninsoare.

Luca a dormit tot drumul, a fost neașteptat de cuminte…

12395203_741785155921887_683628456_n.jpg

Ora de plecare: 15:00, ora de sosire: 16:30, când soarele începea să se ascundă în spatele dealurilor. Cabana arăta foarte bine, camerele erau călduroase și primitoare, livingul generos, un loc de joacă pentru copii…începeam să ne simțim ca acasă. De dragul sărbătorilor de iarnă, administratorul cabanei a împodobit pentru noi și un brăduț.

Timp de explorat împrejurimile nu ne-a rămas, însă după ce ne-am cazat, ne-am jucat cu cel mai gras motan ever (îmi pare rău că nu am reușit să-i imortalizez “grandoarea” 😀 ). Apoi, noi, ca fetele ne-am retras în living unde ne-am așezat strategic în jurul șemineului (ca la șezătoare 😀 ) și am povestit câte în lună și în stele.

Luca a fost atracția weekend-ului, s-a lăsat purtat în brațele tuturor, a râs ștrengărește, pe placul fetelor, și s-a odihnit nemaipomenit de bine, ce să mai, un ștrumf exemplar!

A doua zi, mulțumită unui timp însorit am realizat un scurt photo shoot.

12364211_741784985921904_238055771_o.jpg   12375421_741784969255239_2010034807_o.jpg

12394487_741785179255218_391565800_o.jpg

12389075_741784859255250_993772963_o.jpg   12381082_741785199255216_575634440_o.jpg

De jur împrejurul cabanei, vreo câteva dealuri tânjeau după zăpadă. Uitându-ne la ele așa dezgolite și lipsite de pornirile noastre jucăușe, ne-am zis că am putea totuși să le urcam, iar din vârf, să prindem câteva cadre bune.

12375710_741785002588569_1888168004_o.jpg

Dacă nu e timp de săniuș, poți face o plimbare până la observatorul de urși…ispititor, nu? 😀

Ne-am petrecut restul zilei în jurul grătarului unde s-au gătit și fript cele mai bune bucate, iar seara, ne-am întrecut la jocuri de cărți, table, șah, etc.

A fost un weekend relaxant, în care ne-am încărcat bateriile și am soclializat the old fashioned way… și ghici?! E un loc “rupt” de social media, unde nu vei găsi semnal pe o rază de câțiva kilometri buni. :O

C’est moi, Alina! 🙂

Destinație…Valea lui Stan, Munții Făgăraș

Dacă la ora 09:00 sunt 29°C, ce ne facem noi mai târziu…Propun o escapadă în natură. Prin pădure, pe cărare, ar trebui să fie cel puțin mai răcoare. Încotro?

Google search…trasee județul Argeș…bingo…Valea lui Stan. La ora 11:00, suntem acolo, avem suficient timp să parcurgem traseul, iar bebe nici nu o să ne simtă lipsa.

La 09:50 am plecat din Pitești, dar în trafic am dat peste niște „melci” care ne-au cam încetinit. Am trecut de Curtea de Argeș pe la 10:40, cu gândul să ajungem la cetatea Poienari până în ora 11:00. Până la panoul de informare de la începutul traseului, marcat cu bulină roșie, am mai avut de parcurs vreo 3 km.

Și noi care credeam că suntem în întârziere…am fost primii în blockstart!:) Ne-am echipat cu bocancii din dotare, am îndesat în rucsaci câteva chestii: haine mai groase, câte o pereche de şosete de schimb, de-ale gurii, aparat foto, ochelari de soare, termos cu APĂ RECE…am uitat acasă pelerinele, dar bine că nu am avut nevoie de ele. 😀 Şi-am pornit!

Prima parte a traseului a fost cu adevărat spectaculoasă! Ca să străbaţi canionul trebuie să escaladezi nişte pietre destul de mari şi alunecoase de pe râu, să te caţări pe scările abrupte, să traversezi râul prin salturi de pe o piatră pe alta sau să escaladezi rocile sprijinidu-te de chingile montate de salvamont. Foarte tare! În unele locuri trebuie să fii atent pe unde calci, pentru rişti să pici în apă. E musai, să te opreşti să mănânci zmeură şi să te bucuri de frumuseţile locului: cascade, golfuleţe, mirosul de brad în august.

20150803_122652  20150803_122830  20150803_123353

La un moment dat părăseşti albia râului şi intri într-o pădure unde trebuie să urci ceva ceva (după atâta escaladat parcă mi-a fost cam greu) până pe şaua muntelui, unde te aşteaptă o poieniţă, o oază de verdeaţă şi un loc numai bun pentru o mică pauză de relaxare şi de picnic.

20150803_120857  20150803_121706  20150803_133514

20150803_122321

De aici cobori…la început, prin pădure şi trebuie să fii atent că poţi aluneca destul de uşor. Oricum nu e greu. Ulterior, dai într-un drum forestier, cel care face legătura între cabana Cumpăna şi barajul Vidraru, pe care îl urmezi vreo câţiva km buni. Treci un tunel şi iaca, ai ajuns la baraj. Loc de poze. De aici mai ai 2 km de coborât şi gata.

20150803_145225

20150803_145232

Traseul a durat în total 4 ore, cu tot cu picnic şi destule opriri pentru poze. Nu foarte mult, dar suficient cât să te obosească. Abia aşteptam să oprim în primul sat pentru îngheţată şi apă rece.

Mi-a plăcut şi mai vreau.

C’est moi, Alina! 🙂