Din pălărie, concurs să fie! ;)

Prima dată când am auzit de Dr. Seuss a fost, cred, undeva prin generală, când era difuzat ‘Cum a furat Grinch Crăciunul’. Bine, cu toate astea, nu cred că înțelesesem că e o adaptare a poveștii lui Dr. Seuss. Apoi, prin liceu, am avut de pregătit o recenzie de film… am ales ‘How the Grinch Stole Christmas’ pentru introducerea lui Anthony Hopkins, pe care și azi o știu pe dinafară ‘Inside a snowflake, like the one on your sleeve, there happened a story, you must see to believe. Way up in the mountains in the high range of Pontoos… lay a small town of Whoville: the home of the Whos. Ask any Who and they’ll have this to say, there’s no place like Whoville around Christmas Day.’

Anyways, atunci mi-am făcut temele și am aflat mai multe despre Dr. Seuss și poveștile lui magice pentru copii. Așa am aflat și de ‘The Cat in the Hat’ sau de ‘Oh, the Places You’ll Go!’.

Anul acesta, editura Arthur a publicat traducerile „Cotoi cu pălărioi” și „Cotoi cu pălăroi se întoarce!„.

36028211_1482435648523497_5298949118717067264_n.jpg

După ce am pus mâna pe ele, le-am citit entuziasmată pentru mine, curioasă să văd cum sună în limba română versurile lui Dr. Seuss, apoi, într-o seară, i le-am citit și lui Luca. Mi-am dres vocea, în speranța că o să mă apropii cumva de vocea de narator a lui Anthony Hopkins, și-am citit…

Voi deschide-acum capacul.

Să vedeți voi lucruri noi!

Două lucruri, ce se cheamă

Lucrul Unu, Lucrul Doi.

și pe măsură ce am înaintat în miezul poveștii, Luca s-a prăpădit de râs, de comicul situațiilor, de Lucrul Unu și Lucrul Doi, de nedumeriții Sally și frățiorul ei. Am desprins și morala… ne jucăm ce ne jucăm, apoi, într-un mod la fel de distractiv, facem ordine în urma noastră. Ce să mai, poveștile astea au fost un succes! Și am fost încântată să văd cum ele pot bucura în continuare un copil câteva generații mai târziu.

Și pentru că sfatul lui Dr. Seuss ‘You can find magic wherever you look, sit back and relax, all you need is a book!’ ar trebui înrămat undeva printre rafturile mini bibliotecii noastre, ne-am gândit să dăm mai departe unor pui de cititori o bucățică din magia lui Dr. Seuss, câte un exemplar din „Cotoi cu pălărioi” și „Cotoi cu pălăroi se întoarce!”.

Dacă l-ați citit pe scriitor sau poate ați văzut vreo adaptare animată, împărtășiți cu noi din experiența voastră, printr-un un comentariu, foto, fiecare e liber să se exprime cum vrea, la postarea publică de pe pagina de facebook Green Mama. Apoi, dați de veste altor părinți, fani Dr. Seuss, you name it, umăriți pagina de facebook Vlad și Cartea cu Genius și cam atât. Dăm startul concursului în dimineața aceasta, până în data de 07.07. … lucky number seven 😀 Câștigătorul va fi ales randomly, ca de obicei. Succes și spor la citit, little ones!

Reclame

Experiența folosirii unui șampon solid

#greenmamadigshaircare too…

O să intru direct în subiect și o să povestesc, pe scurt, cum acum câteva luni când am avut ceva lipsă de minerale, părul a fost primul care mi-a arătat treaba asta, m-a atenționat, aproape răspicat, că mi s-a slăbit rădăcina firului de păr și că ar fi momentul să iau niște măsuri.

Am zis să încerc altceva pentru părul meu, așa că m-am gândit să caut un șampon solid eficient. Ar fi fost prima dată când încercam un astfel de șampon… bine, poate că mi-am mai luat eu vreo săpuneală în copilărie de la mamaie, dar asta nu se pune, nu?! 😀

Știam despre Jovis Homemade Beauty că au produse pentru îngrijirea părului fără ingrediente nocive și am găsit 3 șampoane solide din gama Herbal Hair Care, din care am ales varianta pentru păr uscat cu ulei de ricin, extract de frunze de nuc și mușețel, ulei de neem, miere, uleiuri esențiale de lavandă și melissa, care promitea să ofere părului o îngrijire naturală, având efect de stimulare a creșterii părului și anti-mătreață. Pentru vârfuri, am ales uleiul lor de argan organic, presat la rece și am mai adăugat în coș o cutiuță cu ulei de cocos… pentru styling. 😉

Am început programul pe la începutul lunii noiembrie și pentru că am vrut să am o evidență a schimbărilor, mi-am notat plusurile și minusurile într-un jurnal al spălărilor. Geeky. 😉

Plusuri:

  1. Nu am simțit că mi se îngrășă părul, și asta tocmai datorită uleiui de neem din compoziție cu efect antimătreață, antibacterian și antifungic;
  2. Începusem să observ și câteva scuame pe scalp, dar imediat după a doua folosire, au dispărut și acestea (datorită argilei ghassoul, folosită pentru absorbția excesului de sebum și a impurităților);
  3. Am observat mai mult ”pufuleț” (așa îi spun eu perișorului care crește deasupra frunții), ceea ce înseamnă că s-a regenerat mai repede;
  4. Nu a mai picat la fel de mult… în continuare îmi cade, dar din moment ce se regenerează așa de repede, mă gândesc că e normal;
  5. În consecință, părul mi-a crescut mai repede și mai lung ca niciodată… ori eu mă rugam de el cu lunile să crească mai mult de 1 cm pe lună;
  6. Adio, vârfuri uscate! Aportul vizibil constructiv al uleiului de argan și celui de cocos, pe care le-am folosit alternativ.

Minus:

Dacă uitam cumva să-l pieptăn înainte de duș, se încâlcea foarte rău, dar treaba asta nu poate fi numită tocmai un minus. În plus, uleiul de argan mi-a fost de folos și m-a ajutat să-l descâlcesc, fără să-l rup.

27330110_1341399159293814_1341778863_o.jpg

Dacă aveți recomandări de produse de îngrijire a părului anticădere, do let me know! Aștept să-mi spuneți dacă au fost sau nu eficiente ori dacă ați observat îmbunătățiri. Hugs!

#greenmamasbreakfast

Săptămâna aceasta mi-am propus să pregătesc 5 mic-dejunuri sănătoase, în care să includ mixurile de nuci și fructe uscate Native Box. Și pentru că de mult timp îmi făceau cu ochiul, am zis că n-ar fi rău să le încerc și cumva să le introduc în masa de dimineață. Iată ce a ieșit:

Luni, am pregătit o omletă din două ouă și vreo trei-patru ciuperci, în lipie, cu piper, sare și ulei de măsline, un bol de iaurt cremos cu jumătate de banană  și o mânuță din mixul Berry Snack (caju, merișor și coacăze negre) + jumătate de rodie.

DSC_0755.jpg

Marți, ziua a doua de #greenmamasbreakfast, am servit un pahar de lapte de cocos cu Granola (fulgi de ovăz, cocoa nibs, caju crud, stafide brune, mix de semințe, foarte puțin zahăr de cocos, scorțișoară, sare de mare, ulei de rapiță și miere de albine), o felie de pâine (homemade) cu jumătate de avocado și piper proaspăt râșnit, iar fructul dimineții, o smochină, de fapt, 3/4 dintr-o smochină, pentru că little helper a fost pofticios.  Snack pe drum spre serviciu, o mânuță de semințe din mixul Seeds Snack (miez de dovleac, coacăze negre, migdale).

DSC_0761.jpg

O nouă zi, miercuri, un nou mic-dejun super rapid de încropit. Sandviș din pâinică neagră cu bulgărași de brânzică (preferații lui Luca), spanac proaspăt, două felii de roșii, sare, piper și vreo 3-4 ciuperci trase la tigaie. Paharul de lapte de cocos îndulcit cu o linguriță de miere polifloră Native Box, iar ca snack, un măr copt, feliat, cu scorțișoară (no sugar added).

DSC_0762.jpg

Joi a fost despre ochișor la cuptor cu ierburi à la Provence, sare, piper și ulei de măsline, așezat cu grijă pe o felie rotundă de toast cu spanac. Am pregătit două oușoare, just in case, și am mai uns o felie de pâine cu avocado frecat cu sare și zeamă de lămâie. Bolul de iaurt cremos cu 2 linguri de nuci din mixul Nutri Snack (merișor, stafide brune, migdale și alune de pădure) și jumătate dintr-un kaki.

DSC_0767.jpg

Ultima zi de #greenmamasbreakfast! Pentru o dimineață cețoasă de vineri, am pus la cale cel mai sățios mic-dejun.  Quiche cu bacon, spanac și ardei roșu, budincă de chia cu rodie, semințe și nuci din mixul Zen Snack (miez de floarea soarelui, migdale și merișor) – pentru un început de weekend zen  – , și două felii de ananas. În plus, încă o mânuță de nuci, pe drum spre serviciu, a fost alegerea perfectă.

DSC_0774.jpg

Cam asta am făcut noi, ne-am jucat și am mâncat sănătos.

P.S. Nu durează mult,  mai ales dacă ai toate ingredientele la îndemână.

P.S. 2 Dacă vă încântă ceva pe site-ul Native Box, la orice comandă în valoare de 100 lei, puteți folosi codul “greenmama” pentru o reducere de 15%.

”Să explorăm diabetul cu bufnițe”

La întrebarea, ușor retorică, ”Voi mai găsi eu ceva la fel de haios?”, răspunsul, în prezent, este inevitabil, da. Încă un Sedaris!

Să explorăm diabetul cu bufnițe” păstrează în mare parte aceeași nota umoristică a stilului care l-a consacrat pe David Sedaris, eseuri înțepătoare la propria adresă, îndreptate spre membrii familiei, ori spre terțe persoane, pe care le-a observat și despre care și-a notat cu însuflețire în caietul său de însemnări.

DSC_0639-2.jpg

Capitolele dedicate copilăriei rămân, în continuare, preferatele mele. Spre exemplu, m-a făcut să râd pe înfundate, dar m-a și uimit nonșalanța descrierii outfit-ului tatălui său la cină ori prin casă după ce se întorcea de la serviciu. Nu mulți ar spune adevărul despre tații lor, cum că ar umbla în cămașa de serviciu și indispensabili, arătând ca niște luptători de wrestling ori ca niște ”sugari care se fâțâie de colo-colo în scutece”. Pentru the many funny inside intel, trebuie să mulțumim relației lor aparte tată-fiu.

Trademark-ul pentru auto/ironia subtilă este atât de evident în aceste capitolele… și cu toate că sunt la cea de-a două carte, aș fi zis că m-am obișnuit, gata îi cunosc scriitura, ok, este funny, autoironic, but neah, tot m-a impresionat, mai ales, povestirile despre noncompetitivitatea lui la înot vs. insistențele mascate ale tatălui său în direcția asta. Ori când își concentrează atenția pe ”avantajele” de a avea o familie mare, mai mulți frați/surori mai mici: ”mai aveai trei și, mai târziu, patru frați pe care să-i iei în vizor, toți mai mici decât tine și fiecare cu propriile defecte: dinți de iepure, note proaste. Era ca și când ai fi pescuit un pește într-un butoi. Chiar dacă se lăsa cu pedepse, aveam ocazia să «comut canalele», asta însemnând, în cazul de față, să trec de la The Greg Show (un alt băiat, bun înotător, pe care îl venera Lou, tatăl lui David) la The David Show”.

Pe parcursul lecturii am descoperit și un David ușor sensibil, în timpul călătoriilor de promovare mereu alături de partenerul său Hugh, ori după ce una din cărțile lui a ajuns numărul 1 pe lista bestsellerurilor revistei Times, un David ecologist, iubitor de natură, de aer curat, ori un David ”apărător” al libertăților sistemului de sănătate. 😉

DSC_0645-2.jpg

Capitolul ”Să înțelegem totul despre bufnițe” este clar, ”o laudă” adusă simțului proprietății, care ne cuprinde în prezența ochilor misterioși ai acestor păsări nocturne. Întâmplarea lui David din acest capitol merită citită prima dată, mai ales, că spre sfârșitul acestuia, David descoperă câte ceva despre fascinația lui puerilă îndreptată spre anormalitate.

DSC_0662-2.jpg

Din categoria fun facts sau după cum am spus și data trecută, ”Let’s Explore Diabetes with Owls!”:

”Oare nu tocmai asta este frumusețea călătoriilor în țări străine – faptul că mereu dai peste ceva după care întorci capul? Ca să te miri, nu trebuie să fii fluent în nicio limbă, ci doar să stai bine mersi cu gura deschisă. Dar nu ca un prost, ci ca o persoană care a rămas fără cuvinte.”

 

Jurnal vs. Carnet de însemnări

”De foarte multe ori, acești termeni sunt folosiți interșantajabil și n-am înțeles niciodată motivul. Ambii au legătură cu cuvântul «zi», dar după părerea mea, jurnalul este un fel de depozit de idei – sunt gândurile taleașternute pe o foaie. Comparativ cu acesta, într-un carnețel de însemnări îți exprimi sentimentele. Cât despre verbul «a ține un jurnal» – un cuvânt care a apărut din senin, cam în același timp cu «a ține un album cu tăieturi din ziare» -, acesta nu spune despre tine decât că ești un ciudat care are prea mult timp liber.”

 

” – Primul ochi (este vorba despre un «aragaz simbolic», în felul acesta, obiectul studiului a fost mai accesibil explicat) reprezintă familia, al doilea, prietenii, al treilea, sănătatea, și al patrulea, munca. Ne-a explicat că, dacă voiai să ai succes, trebuia să renunți la unul dintre ochiuri, iar dacă voiai să ai succes pe bune, trebuia să renunți chiar a două dintre ele.”

Sofia, prima doamnă fermier

Citim și recitim de câteva zile o cărticică despre familie, copilărie și melci. Personajul central este o fetiță de patru ani, hotărâtă să se facă ”o doamnă fermier”. Exact, o doamnă fermier!

Sofia, căci despre ea este vorba, are doi frați gemeni, Matei și Marc sau Marc și Matei, cum se prezintă ei de fiecare dată amuzați, cu care se înțelege și nu prea. Adevărul e că au preocupări diferite, iar cu toate astea, Sofiei îi place să fie inclusă în jocurile lor, cursele cu melci fiind printre preferatele ei. De altfel, povestea începe cu o astfel de cursă, când Sofia găsește un melc micuț, cu o culoare ”gălbuie ca untișorul”, și complet diferit de melcii fraților ei.

După cursa de melci, Sofia îți anunță familia că atunci când va fi mare, se va face o doamnă fermier, iar la ferma ei va îngriji o singură vacă, al cărei lapte îl va bea ea tot, și pe care o va chema Floricica, va mai crește două găini drăguțe pe nume ”Aprilie” și ”Mai”, un ponei pe post de animal de companie, pe care nu-l va călări și căruia îi va da numele ”Sforăilă” și un porc – Pojar – ”deoarece o să fie un porc pătat, desigur”.

Dar până când visul i se va împlini, Sofiei nu îi rămâne decât să strângă ”buni pentru fermă” și să vadă de microferma încropită în magazia casei. ”Turmele și cirezile ei de vite” constau în gândaci de lemn, hrăniți cu bețe de chibrituri sau fulgi de porumb, miriapode, râme, pe care le ținea într-o cutie veche de tinichea plină cu pământ, urechelnițe, a căror creștere căpătase o nouă importanță în activitatea de fermier de zi cu zi, un limax enorm, maroniu-închis, și vreo douăzeci de melci, pe care îi ținea într-o cutie de carton, și, pe care îi hrănea cu frunze de varză.

Cu toate că nu este ca toate celelalte fetițe de vârsta ei, care se joacă cu ponei roz 😉 , Sofia este o fetiță încrezătoare și determinată, iar ”aventurile” ei îți captează atenția numaidecât, fie că ești mare, fie că ești mic. 😀 În plus, n-ai cum să nu o îndrăgești, mai ales când vezi că piticul căruia îi citești cartea, seară de seară, învăță, fără să-și dea seama, o serie de valori importante. Go team snail! 😀

Aventurile lui Sacha

Tu știai că paharele sunt clopote care și-au înghițit limba sau că stelele sunt, de fapt, nasturi cusuți pe cer de o croitoreasă? Eu una nu, iar acum că am citit ”Aventurile lui Sacha în castelul fermecat” împreună cu Luca, cred că i-am dat și lui idei. 😀

DSC_0534.jpg

”Aventurile lui Sacha în castelul fermecat” este o povestioară tare nostimă despre ziua de naștere a unui băiețel pungaș care vede totul în jurul lui cu alți ochi. Cu o minte ageră, în permanență, atent la toate explicațiile tatălui său, Sacha reușește să te cam lase cu gura căscată când îl auzi zicând ”când te superi cu iubire, supărarea trece repede” sau ”Nu dăm nume la ceea ce mâncăm. Dăm nume doar la ceea ce iubim.”

Bine, contează mult și că tatăl lui Sacha este foarte implicat în activitățile lui, că ia în serios absolut tot ceea ce spune sau că în joaca lor inversează rolurile tată-fiu, fiu-tată, empatizând perfect cu băiețelul lui. Îl completează, îi oferă răspunsuri dintre cele mai amuzante, de genul ”scaunele sunt 4PD”, ”și muștele și albinele au o zi de naștere”.

DSC_0536.jpg

O relație tată-fiu tandră, jucăușă, plină de ”glume care se glumesc”, ”supe care se supesc”, iar faptul că pe parcurs sunt inserate pasaje round-up ale micuțului Sacha, care analizează toate spusele tatălui, oferă poveștii și o latură realistă. În ce sens realistă? Îți dau un exemplu concret. De multe ori, Luca, la doi ani și patru luni, are aceleași porniri creativo-amuzante. L-am surprins cum, în joaca lui, reproducea, repovestea dialogurile purtate de-a lungul zilei cu noi sau cu prietenii lui de la creșă, și gândindu-mă la el așa, mi-am dat seama că treaba asta îl ajută cumva să priceapă mai bine prin ce a trecut ori să înțeleagă ce tocmai a învățat.

O poveste despre cum să-ți implici copilașul în activitățile cotidiene și de care nu te-ai fi gândit că acesta ar putea să se bucure într-o așa măsură. Adulții vor spune că Sacha are calități deosebite de viitor storyteller, iar copii îi vor îndrăgi pur și simplu castelul fermecat, înțesat de animale și povești cu sau despre animale.

DSC_0537.jpg

#greengiveaway 2

They say february is all about love! I say it’s all about reading! 😉

Povesteam zilele trecute, cum mi-a încolțit în minte o idee să organizez un giveaway livresc o dată pe lună. Buuun… Păi m-am decis! Let’s do this! 😀

Mecanismul “mini-concursului” e simplu: sub hashtag-ul #greengiveaway, voi posta, lunar, câte un articol pe blog (vezi articolul lunii ianuarie aici), în conținutul căruia voi anunța cartea “pusă la bătaie” și întrebarea, cumva tematică și poate doar puțin subiectivă. Răspunsurile voastre le voi aștepta (aici sau pe pagina de facebook la postarea pin-uită) până în data de 23 a fiecărei luni când voi anunța câștigătorul.

M-am gândit că ar fi minunat să vă cer să-mi sugerați ce v-ar plăcea să citiți în februarie, așa că voi ați hotărât! Vara în care mama a avut ochi verzi de Tatiana Țîbuleac. De ce cartea asta e perfectă pentru luna februarie? Să vedem:

1│respectăm HaiBun Reading Challenge – februarie: o carte scrisă de un autor basarabean;

2│ne pliem și pe The Big Okian Reading Challenge 2017 – cred că merge la o carte într-o singură zi;

3│motivul 3 îl completați voi… De ce cartea asta e perfectă pentru luna februarie? 😉

Pentru mine, cartea e perfectă, pentru că pe la începutul lui ianuarie, o frază din articolul lui Zavatos “Un trio de moldoveni s-a strecurat șmecherește pe rafturile îndoite ale bibliotecii mele.” got me thinking… dar eu nu am niciun autor basarabean în bibliotecă, darămite să fi citit vreunul. Cum e posibil? Ce-am făcut până la vârsta asta? Trebuie să remediez treaba asta!

So, will you join me on this adventure? 😀

Liniște și o carte de colorat – giveaway

Nu este neapărat vorba despre stres, epuizare sau rutină. Mai degrabă, aș spune că treptat, te lași învăluit de o moleșeală, pe care o resimți cumva ca o presiune, moment în care nu-ți dorești nimic altceva decât a little bit of quiet.

Piticul meu matinal îmi solicită uneori cam toată energia, așa că pe la prânz, când se apropie ora somnului, încep ușor, ușor să simt cum toții mușchișorii corpului mi se destind. 😀 Doarme aproape de fiecare dată în jur de trei ore, timp în care, în tihnă, fie mă uit luuung la el (ăsta da moment mindful), fie citesc, fie colorez.

Menajeria (5).jpg

Dacă cititul îmi solicită mintea, treaba cu desenatul/coloratul e la polul opus. Dacă stau să mă gândesc mai bine, sunt momente când nici măcar nu mă uit ce creioane îmi pică în mână, puterea minții e cea care îmi ghidează mâinile… inner peace! 😀 that’s how zen I get! Totuși asta nu înseamnă că nu sunt prezentă, ci doar că renunț să mai las in faptul că livingul meu arată ca după bombardament.

E revigorant! Un moment mindful doar al meu!

„Tu ce faci ca să reduci din încărcătura zilei?”

Am de dat o carte de colorat faină celui/celei care răspunde sincer la întrebare. Sau poate îmi povestești cum ziua ta a decurs în perfectă armonie, iar la sfârșitul zilei ai face ceva fun, and yet mindful 😉 ca să te ia somnul mai ușor. Hai, adună-ți creioanele colorate!

Îmi dai de știre până pe 23 ianuarie aici sau pe pagina de facebook!

Menajeria (3).jpg

Leagănul pisicii

27 decembrie. Status-ul challenge-ului #5cartipanalacraciun: 2-5 😦

N-am reușit să citesc toate cărțile de pe noptieră, cu toate astea, nu-mi pare chiar atât de rău.

Cea de-a doua carte terminată a fost Cat’s Cradle – Kurt Vonnegut, asupra căreia am poposit poate mai mult decât ar fi trebuit, daaar am “o scuză”, a fost fascinantă! Anul ăsta nu cred să fi citit ceva atât de twisted, dar în același timp, atât de beautifully written!

DSC_1498.JPG

Ficțiune, dar ce ficțiune! Am stat cu sufletul la gură să văd ce se întâmplă cu ice-nine, moștenirea nimicitoare a profesorului Felix Hoenikker, unul din creatorii bombei atomice.

Acțiunea se derulează din perspectiva unui scriitor freelancer, Jonah Hoosier, care în primă instanță, urmărește să scrie un roman bazat pe viața profesorului, însă în urma cercetărilor efectuate, dar și a evenimentelor stranii la care este părtaș, sfârșește prin a scrie un fel de doomsday book.

Umorul aproape indiferent, satira, coincidențele mai mult decât stranii, pe alocuri, de-a dreptul amuzante, research-ul de după, căci, nu-i așa trebuia să aflu cine a inspirat personajul doctorului, m-au ținut prinsă pentru vreo săptămână. Cu toate că este vorba de vreo 200 de pagini, carnețelul meu este plin de însemnări, citate, referințe și alte informații de tipul “Știați că?!”.

De exemplu, Știați că?!

  • autorul romanului Ben Hur, Lew Wallace, a fost un hoosier, un locuitor al statului Indiana, precum Jonah sau alte câteva personaje din Cat’s Cradle (talking about odd coincidences), ori
  • Nobel a inventat dinamita, de unde și expresia dynamite money (eu nu, shame on me :D), ori
  • mirajul Fetei Morgana a fost denumit după Morgan le Fay, o vrăjitoare din legendele arturiene.

Am reflectat mult și la San Lorenzo, insula din Caraibe, unde se desfășoară mai bine de jumătate din acțiune. O țară guvernată de un dictator nebun, ai cărei locuitori, parcă lipsiți de coloană vertebrală, mai mult marionete decât oameni, sunt manevrați, în orb, când de conducătorul lunatic Papa Monzano, când de pustnicul poscris Bokonon.

Citind cu cât sarcasm Vonnegut satirizează politicile care își îngenunchează popoarele, de dragul puterii, din dorința oarbă de a fi mai presus de oricine și orice, m-am trezit un pic din starea de visare cu gândul să-mi reconsider şi percepțiile politice. Cireașa de pe tort, versurile acestea:

‛So I said good-bye to government,

And I gave my reason:

That a really good religion

Is a form of treason.’

2-5: un roman zguduitor cam din toate punctele de vedere, pe care vi-l recomand, chiar dacă vă va scoate puțin din comfort zone. Merită citit! Btw, de ce Cat’s Cradle, leagănul pisicii? Vezi capitolul 74. No spoilers here! 😉

Și acum mă întorc la #5cartipanalarev. Wish me luck!

Violet + Finch

So far, so not so good!

Cum stau cu challenge-ul #5cărțipânălaCrăciun? Cam prost! Am terminat abia o carte, mă străduiesc din răsputeri să o dau gata și pe a doua, dar nu merge cum mi-am imaginat eu. Am crezut că o să am o poftă nebună de citit, așa a și fost pe la început, dar spre sfârșitul cărții All the Bright Places, m-am desumflat, literally!

DSC_1481.JPG

Prea multă iubire părea super abordabilă, carte de povestiri, 10 la număr, le citesc din mers, dar ce se întâmplă când nici măcar nu atingi cartea?! Păi nu o citești! Simplu. N-am vreo scuză și nici nu caut vreuna, tis the season to be jolly, iar eu mai mult ascult colinde și mă joc cu Luca, cam de dimineața până seara.

Dar am promis recenzii, sort of, so here it goes!

Un roman young adult sensibil, luminos, dar în același timp, frustrant. Despre un canar (Finch) și o viorea (Violet), și locurile speciale pe care le descoperă împreună.

Modul inedit în care autoarea a structurat și documentat aventura lor, pe zile, în așteptarea unui moment inevitabil, ori pe zile, într-o stare de deșteptare, mi-a permis să mă situez mereu undeva în preajma lor, să le ascult gândurile, să-mi vină să le șoptesc “Don’t do that!”, și cu toate astea să nu reușesc să dau o mână de ajutor, de unde și frustrarea. O frustrare de bun augur, novel wise.

Prin urmare, ca să înlătur sentimentul de deznădejde, mi-am notat câteva idei pe care vreau să mi le apropii, să ale adopt în purtarea mea de zi cu zi.

5 idei de luat în calcul:

1│există un bright something în orice, străduiește să-l descoperi!;

2│“When we’re in the act of wandering, we need to be present, not watching it through a lens.” – mi-am însușit îndemnul lui Finch în excursia la Budapesta;

3│“it’s not what you take, it’s what you leave” – lasă ceva, orice, în locurile care simți că te schimbă;

4│“there is such a thing as a perfect day” – vreau o zi perfectă!;

5│proiectele sunt plănuite pentru a fi duse la capăt!

DSC_1483.JPG

Și pentru că, de obicei, I’m up to no good, și mi-am zis că n-am să recitesc cartea din motive emoționanto-lacrimogene, nu m-am putut abține să nu comand Holding Up the Universe, de aceeași autoare, să mă afund, din nou, printre rândurile unei povești delicate, fragile, cu happy ending, sper. 🙂