Ne jucăm

Sunt copil. Am în dreapta mea vreo câteva creioane colorate, în stânga, niște acuarele și o pensulă, iar în fața mea, cea mai groasă carte de colorat de care am avut parte până acum. Tata mă întreabă peste umăr dacă sunt mulțumiță, dacă îmi place. Dacă îmi place?! O ador! Nu m-aș mai dezlipi de ea!

Cartea aia de colorat a fost bucuria mea cea mai mare, nu vreo păpușică sau jucărie de pluș. Nu! Cartea de colorat!

Mă entuziasmam într-atât de tare când intram în vreo librărie că începeam să țopăi spre uimirea și hazul vânzătorilor, și dacă îmi aduc eu bine aminte, și spre satisfacția părinților, care răsuflau ușurați, dându-și seama că între fratele meu și mine nu se vor isca certuri de origine invidioaso-nemulțumite. El urma să se aleagă cu soldăței, iar eu scormoneam fericită printre cărțile de desenat.

DSC_1000.JPG

Și Luca, o generație mai târziu, este aplecat pe ceea ce înseamnă cărți, chiar dacă acum vorbim de cărticele pentru bebei. So, we might share the same pleasure after all! ^.^

Ce mi se pare deosebit pentru vârsta lui este spiritul de inițiativă de care dă dovadă. Este veșnic dornic să învețe, să știe cât mai multe despre tot ce-l înconjoară, iar curiozitatea asta se manifestă în cel mai amuzant mod: se ridică pe vârfuri pentru a apuca o carte anume (acum totul se învârte în jurul lui Mog, pisica uitucă), mi-o înmânează cu un huge grin dintr-ăla ca al pisicii din Alice in Wonderland, apoi se așează în poala mea și îmi arată personajele despre care este curios să afle câte ceva, orice.

DSC_0995.JPG

Băiatul meu copilărește atât de frumos, cu două rânduri de băluțe intrigate în colțul gurii, ori imaginea asta mă împinge mereu să-i caut cărticele sau jucării interesante care să-i ocupe timpul în cel mai folositor mod.

Abia aștept să-i observ fățuca când îi voi așterne în față o găletușă de nisip kinetic. It’s the new toy in town! O să modeleze și o să tot modeleze (pentru că e maaagic, they say), probabil că o să-i testeze și gustul (no worries, nu e toxic, e 100% baby-friendly), iar mami nu o să se spetească curâțind în urma lui, pentru că nu se risipește sau lipește de pereți, mobilier ori haine. E o alternativă sigură pentru zilele de joacă indoors. 🙂

Cine a încercat nisipul să ridice mâna sus!

Anunțuri

11 gânduri despre „Ne jucăm

  1. I-am luat Mariei când a împlinit 2 ani. Am luat si tăviţă care arată mai mult ca o mini piscină în care ea intră şi tot acolo se şi joacă. Îniţial a fost uşor scârbită de textură şi punea doar câte un deget şi apoi mă ruga să o şterg. Nu a aruncat nisipul pe covor… s-a jucat şi încă îi place. Acum s-a împrietenit şi cu textura 🙂
    Cât despre mine… e o delectare să mă joc cu el 🙂
    Distracţie plăcută şi joacă frumoasă sà aveţi :*

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s