“Eu sunt un băiat.”

DSC_0950 blog.jpg

Tati, eu nu sunt un cerc. Eu sunt un băiat.

Titlu original: An Abundance of Katherines

Autor: John Green

Editura: Trei, 2014 – Fiction Connection,

Laitmotivuri: condiția copilului înzestrat, “copilul-minune”, călătoria sau fuga de acasă, ca mijloc de redescoperire, Părăsitori vs. Părăsiți.

M-am tot gândit la aceste rânduri: 

Ascultă, amice. Trebuie să-ți cunoști publicul.

Îți place sau nu […], călătoriile au și destinații.

Fetele sunt o fortăreață impenetrabilă a incertitudinii.

Relația lor de trei minute fusese fix acel lucru în forma lui cea mai pură. Fusese tangoul imuabil dintre Părăsitor și Părăsit: sosirea și văzutul, și cuceritul, și întoarcerea acasă.

Problema cu părăsitul în general, și a fi părăsit de Katherine în special, era monotonia.

Poți iubi pe cineva cât de mult dorești, gândi el. Dar nu poți iubi niciodată oamenii la fel de mult pe cât le duci lipsa.

Cu părere de bine:

Colin Singleton și Hassan Harbish pleacă într-o călătorie, în principiu departe de K-19. Ajung să petreacă mare parte din vacanța lor în Gutshot, Tennessee, timp în care Colin analizează și reanalizează fostele lui relații cu Katherinele.

În “așteptarea” unui moment Evrika sau terminării Teoremei Fundamentale a Previzibilității Katherinelor ( :O ) e trezit la realitate de prietenul lui Hass, wake up call: “Ești atât de speriat de gândul că cineva ar putea să-ți dea papucii, încât toată viața ta avurizidă e construită în așa fel încât să nu fii părăsit. Ei bine, nu funcționează kafir.”

Fiind tipul celui care îl ia pe “s-ar-putea-să-nu-mă-placă-s-ar-putea-să-nu-mă-placă” în brațe, Colin nu își dă seama că viața, printr-o glumă bună, îi pregătește ceva nou.

O să vezi tu ce anume, iar dacă ai citit cartea deja, îți propun să discutăm asupra unui paragraf cel puțin interesant “E posibil ca Părăsitorii să nu fie întotdeauna cei care frâng inimi, și e posibil ca Părăsiții să nu fie întotdeauna cei cu inima frântă. Dar toată lumea are o tendință.

După Looking for Alaska (citită), Paper Towns și The Fault in Our Stars (vizionate), mi-am făcut pofta de John Green. Să încercăm și altceva, zic. Hmm, să vedem, poate ceva mai profund, cu o copertă cu un print minimalist. Any thoughts?

Ție ți-a făcut cu ochiul? Păi o găsești aici. În 2 seri o dai gata, sigur. E o lectură ușoară. La cât mai multe pagini răsfoite. 😉

C’est moi, Alina! 🙂

Anunțuri

2 gânduri despre „“Eu sunt un băiat.”

  1. Pe asta chiar n-am citit-o, dar imi doresc sa o fac. Am citit alte doua carti scrise de John Green (Looking for Alaska & The fault in our stars). Pe prima am citit-o chiar in engleza, inainte sa apara tradusa la noi in tara. Imi place stilul autorului. E usor de citit, dar o lectura sensibila per total, fara sa fie siropoasa totusi. Cat de cat realist. Chiar imi place stilul lui John Green. Planuiesc sa cumpar cam toate cartile scrise de el 😀

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s