Down the Milky Way

Cu riscul de a fi muștruluită (sau poate nu 😀 ), o să încerc să-ți povestesc cum am învățat eu să alăptez.

Sunt foarte mândră că am reușit să învăț din mers multe lucruri, într-un timp foarte scurt, astfel încât bebe Luca să nu aibă de suferit.

Am ales să nasc în cadrul unui spital unde nou-născuților li se completează mesele cu formulă. Nu regret alegerea, pentru că am știut cumva că o să întâmpin greutăți cu alăptatul din cauza mameloanelor mele neformate sau aplatizate. Am avut totuși puțin noroc să întâlnesc o infirmieră care m-a îndemnat să folosesc o vreme un mamelon de silicon și mai mult, m-a învățat cum să-l țin pe bebe la piept. Mărturisesc că eram şi puțin stângace.

Acasă, când am rămas doar noi doi, fără ajutor, mi-am dat seama că lactația nu se mai instala o dată, deși știam că era stimulată prin alăptare, iar eu doar asta făceam. Am ales să-i dau și formulă ca să nu rămână nemâncat… cred că doar pentru o zi sau două, pfiu! Când am văzut în pompa manuală că se aduna colostru, m-am bucurat nespus. I can do it! Normal că pot să fac asta, păi de ce să nu pot! Pentru prima dată pe parcursul “odiseei” mele, m-am simţit o învingătoare!

Motivată de micul succes, am continuat să mănânc sănătos şi consistent, să beau ceaiuri care stimulează lactaţia (fenicul, anason şi chimen – vrac, de la plafar) şi să respect “principiul cerere-ofertă”, poate cu prea multă regularitate. 😀

Cu toate astea, sentimentul de împlinire nu era complet. 😦 Simţeam o durere acută atunci când alăptam, cred că mi-au dat şi lacrimile de vreo câteva ori, plus că mă necăjeau şi protecțiile de silicon, al căror rost se presupunea că era să mă ajute în formarea mameloanelor. Luca părea mai mereu înfometat, iar starea mea de spirit nu era una tocmai potrivită unei mămici care alăptează. Ce să mai, mă apucau nervii! Bine, bine, pot să o fac, dar de ce nu până la capăt?!

Am decis să folosesc pompa şi biberonul. Îmi aduc aminte că eram tare mândră de cei 70 ml. produşi, iar mai târziu, când se umplea sticluţa până la 150 ml., începusem să-mi zic “mami lăptăreasa”. 😀 În felul ăsta, am urmărit şi cantitatea de lapte de care Luca avea nevoie pentru a se sătura şi dormi bine. Dar din povestea asta lipsea o mami odihnită. Picoteam toată ziua fiindcă nopţile mă trezeam pe la 03:00 să pregătesc masa şi aproape că terminam de văzut un film pe HBO până umpleam eu  pompiţa. New strategy! Când se trezea bebe, tati îl hrănea, iar eu încercam să prind câteva ore de somn până la următoarea masă.

Încet, încet, am renunţat şi la mameloanele de silicon. Începusem să le folosesc o dată da, o dată nu, până când în fine, mi-am luat inima în dinţi (no pain, no gain) şi l-am lăsat pe Luca să sugă singurel. Evrika! N-am mai simţit vreo durere!

Reuşita cea mai mare a fost să renunţ la pompă. Încă o bătălie câştigată! Mameloanele mele începeau să arate ca la carte :D, nu mă mai dureau, iar pe Luca îl auzeam gâl-gâl, gâl-gâl, înghiţind lăpticul câteva minute bune. Cred că vreo 3 luni am folosit-o, suficient timp cât bebe să crească şi să capete putere la supt. Altfel, nu ştiu cum m-aş fi descurcat…

Cred că o dată am fost cât pe ce să fiu diagnosticată cu mastită, dar cu multe duşuri fierbinţi, comprese calde şi masaj insistent, am trecut şi peste hopul ăsta. A fost de-a dreptul frustrant, ştiind cât m-am străduit să ajung până aici şi acum un canal înfundat să-m dea de furcă. No way!

Poate că nu am alăptat exclusiv, la un moment dat, am folosit şi biberonul, dar nu regret alegerile făcute, simt că a fost un test, o luptã, pe care eu sigur am câştigat-o, numai pentru faptul că nu m-am lăsat bătută cu una, cu două. Acum alăptez liniştită, mă bucur de fiecare moment în parte, pentru că ştiu că alăptatul este dragoste, iar legătura mea cu Luca în aceste clipe este unică şi plină de iubire necondiţionată.

Şi sunt mândră că m-am autoeducat în tainele alăptatului. Este adevărat că au fost momente când mi-am dorit să fi ştiut de vreo scurtătură, dar nivelul de satisfacţie “post-combat” nu ar fi fost acelaşi. Am ales să am răbdare! Dacă VREI să alăptezi, sfatul meu pentru tine: ai răbdare! În rest, instinctul matern will kick in!

C’est moi, Alina! 🙂

55ba79c11400002e002e1737.jpeg        55ba79c11700002500566132.jpeg

Sursă foto: Huffingtonpost, Pinterest

Anunțuri

6 gânduri despre „Down the Milky Way

  1. Ma regasesc in cuvintele tale in totalitate! Numai ca eu nu am folosit protectii decat 2-3 zile. Sentimentul pe care il ai atunci cand iti alaptezi puiul, este unic! Nimic nu se compara!
    Cat are Luca? Felicitari pt ca alaptezi!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Eu mă bucur tare mult că ne-ai împărtășit experiența ta, pentru că sunt multe mămici care se simt vinovate că nu reușesc să alăpteze din prima,ca să mă exprim așa. Bravo pentru curaj, și așa cum ai spus și tu, perseverati mămici, căci natura își va spune cuvântul 🙂 te pup, Alina

    Apreciat de 1 persoană

    1. Eu sper sa le ajute cat de cat, evident nu trebuie sa tina cont de ce am facut eu. Asa am procedat eu in cazul lui Luca, ideea e sa nu te lasi. Eu cunosc multe mamicute care au cedat repede si parca mi-e ciuda pentru ele, aproape ca imi doresc sa fi fost langa ele sa le sprijin cumva 😦

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s