“Căutând-o pe Alaska”

Autor: John Green

Editura: Trei, 2014 – Fiction Connection,

Dedicată familiei “Am încercat din răsputeri să fac ceea ce a fost drept.” (ultimele cuvinte ale președintelui Grover Cleveland )

Laitmotivuri: Labirintul ca suferință, Marele Necunoscut ca experiențe de viață.

“Ultimele cuvinte” de referință ale cărții:

  • “Mă duc să caut un Mare Necunoscut.” – François Rabelais (1494-1553) – scriitor francez
  • “Cum o să mai iesc eu din labirintul ăsta!” – Simón Bolívar – personaj din Generalul în labirintul său de Gabriel García Márquez

M-am tot gândit la aceste rânduri: 

Nu fusesem niciodată o persoană religioasă, însă el ne-a spus că religia era importantă indiferent dacă noi credeam sau nu într-una, în același fel în care evenimentele istorice erau importante indiferent dacă tu le-ai trăit sau nu personal.

N-am de gând să fiu unul dintre acei oameni care vorbesc despre ceea ce vor să facă. Pur și simplu am s-o fac. Să-ți imaginezi viitorul e un soi de nostalgie.

Îți petreci toată viața captiv în labirint, gândindu-te la felul în care vei evada de-acolo într-o bună zi și cât de mișto o să fie și îți imaginezi că viitorul te face să mergi înainte, dar n-o faci niciodată. Te folosești de viitor pentru a scăpa de prezent.

M-am întors în camera mea și m-am trântit pe pat, gândindu-mă că, dacă oamenii ar fi fost ploaie, eu aș fi fost burniță și ea ar fi fost un uragan.

b58435cfe81b5f2c5695278676543262.jpg

Oamenii, am gândit eu, își doreau siguranță. Ei nu puteau suporta gândul că moartea e precum o gaură neagră, că cei dragi ar putea să nu mai existe și nici măcar nu-și puteau imagina că ei înșiși nu vor mai exista. Într-un final, am conchis că oamenii credeau într-o viață de apoi întrucât nu puteau îndura să nu creadă.

Ea întruchipase Marele Necunoscut – ea îmi dovedise că merita să-mi las în urmă viața insignifiantă și să caut posibiltăți mărețe, necunoscute, iar acum plecase, iar odată cu ea își luase zborul și credința mea în necunoscut.

fd8b01ca87fbd47a53a7d865d85d7e80.jpg

Buddha a spus că suferința este provocată de dorință și că încetarea dorințelor înseamnă încetarea suferinței.

Cu părere de bine:

La început, m-am gândit că este o lectură ușoară, pentru adolescenți, dar înaintând, am descoperit o profunzime stranie a gândurilor lui Miles, orientată pe dileme aproape existențiale legate de viaţă sau suferinţă. Colonelul, obiectiv, principial, m-a impresionat prin luciditatea lui după evenimentul tragic. Mi-a plăcut, de asemenea, să-l descopăr sensibil în relația lui cu mama sa și sincer în cea cu Miles. Apoi, am descoperit-o pe Alaska, un mister, un mister neelucidat care “și-a schimbat” prietenii, părăsind ulterior lumea lor și lăsându-i în ceață, cumva fără vreun scop anume.

0b9867547d03e49461715b1211e2156d.jpg

Mă opresc aici, nu aş vrea să vă stric lectura.

Aştept cu interes şi ecranizarea din 2016…

C’est moi, Alina! 🙂

Sursă foto: Pinterest

Anunțuri

5 gânduri despre „“Căutând-o pe Alaska”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s