Rubarb Tart

Ai puțin timp la dispoziție, niște mărunțiș și vrei ceva bun? Nimic mai simplu… plăcintă cu rubarba…yummy!

Acum o săptămână, parcă, am gustat așa ceva la o cofetărie din București. Frumos prezentată, dar ce m-a cucerit pe loc, a fost gustul acrișor, ușor atipic pentru o prăjitură.

Rubarba este o legumă cu gust acru, cu efecte antioxidante, antiinflamatorii, antialergice, şi e de preferat, să o consumi cu miere, suc de fructe, etc.

Așa că m-am pus pe căutat și am găsit repede o reţetă de tartă, cu aluat crispy, pe care am adaptat-o poftei mele de astăzi.

Rubarb tart (1).jpg

Hai să vezi ce uşor a fost:

Frămânți 250 gr. făină cernută de vreo două ori, amestecată cu 125 gr. de unt topit din cel mai gras, un ou bătut, două linguri de sirop de agave și un vârf de sare, și îți iese un aluat legat, pe care îl acoperi cu folie alimentară și îl lași la frigider pentru o oră.

Într-o oră se liniștește, apoi îl întinzi cu un sucitor și îl așezi binișor într-o formă rotundă, cu marginile detașabile și un diametru de 26 cm., doar ca să-l mai lași puțin la rece până pregătești și umplutura.

Umplutura se compune din 300 gr. smântână cu 15% grăsime frecată cu 65 gr. zahăr brun, o lingură de făină și 7 gr. scorțișoară. Tai 500 gr. de rubarba (3-4 tije potrivite) în bucăți de vreo 5-6 cm. și le așezi, cu tot dischisul, deasupra blatului. Apoi, torni și amestecul de smântână.

Dai tarta la cuptor, la foc potrivit, timp de 45-50 minute, iar după ce s-a răcit bine, o tai cu grijă.

Rubarb tart.jpg

C’est moi, Alina!

Anunțuri

6 gânduri despre „Rubarb Tart

  1. Eu am rubarba în grădină. E excelentă, mie îmi place să îi ronțăi și cozile crude (dar la toată lumea i se face gura pungă când fac asta 😀 ). E fantastic de puțin pretențioasă și arată ca brusturele. Se face și compot, care aduce ușor cu anansul, dar eu sunt cu compoturile, în schimb fac și eu prăjitură cu rubarbă și e foarte apreciată. Foarte bine arată, mi-ai făcut poftă. La rețeta mea se pune și spumă de albuș cu zahăr bătut deasupra. 😀

    Apreciat de 1 persoană

  2. Prin zona mea e cunoscută şi folosită la maxim. Compotul e bestial acum, acrişor şi pus la rece… e mai bun ca o limonadă. Bunica acrea şi ciorbele cu ea. Eu, când eram mică, ronţăiam beţele alea aşa, goale. Sau tăiam bucăţele şi puneam zahăr pe ele. Le lăsam aşa cam o oră şi gata. Lăsau şi suc, era ceva de vis 😉

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s