Experiența folosirii unui șampon solid

#greenmamadigshaircare too…

O să intru direct în subiect și o să povestesc, pe scurt, cum acum câteva luni când am avut ceva lipsă de minerale, părul a fost primul care mi-a arătat treaba asta, m-a atenționat, aproape răspicat, că mi s-a slăbit rădăcina firului de păr și că ar fi momentul să iau niște măsuri.

Am zis să încerc altceva pentru părul meu, așa că m-am gândit să caut un șampon solid eficient. Ar fi fost prima dată când încercam un astfel de șampon… bine, poate că mi-am mai luat eu vreo săpuneală în copilărie de la mamaie, dar asta nu se pune, nu?! 😀

Știam despre Jovis Homemade Beauty că au produse pentru îngrijirea părului fără ingrediente nocive și am găsit 3 șampoane solide din gama Herbal Hair Care, din care am ales varianta pentru păr uscat cu ulei de ricin, extract de frunze de nuc și mușețel, ulei de neem, miere, uleiuri esențiale de lavandă și melissa, care promitea să ofere părului o îngrijire naturală, având efect de stimulare a creșterii părului și anti-mătreață. Pentru vârfuri, am ales uleiul lor de argan organic, presat la rece și am mai adăugat în coș o cutiuță cu ulei de cocos… pentru styling. 😉

Am început programul pe la începutul lunii noiembrie și pentru că am vrut să am o evidență a schimbărilor, mi-am notat plusurile și minusurile într-un jurnal al spălărilor. Geeky. 😉

Plusuri:

  1. Nu am simțit că mi se îngrășă părul, și asta tocmai datorită uleiui de neem din compoziție cu efect antimătreață, antibacterian și antifungic;
  2. Începusem să observ și câteva scuame pe scalp, dar imediat după a doua folosire, au dispărut și acestea (datorită argilei ghassoul, folosită pentru absorbția excesului de sebum și a impurităților);
  3. Am observat mai mult ”pufuleț” (așa îi spun eu perișorului care crește deasupra frunții), ceea ce înseamnă că s-a regenerat mai repede;
  4. Nu a mai picat la fel de mult… în continuare îmi cade, dar din moment ce se regenerează așa de repede, mă gândesc că e normal;
  5. În consecință, părul mi-a crescut mai repede și mai lung ca niciodată… ori eu mă rugam de el cu lunile să crească mai mult de 1 cm pe lună;
  6. Adio, vârfuri uscate! Aportul vizibil constructiv al uleiului de argan și celui de cocos, pe care le-am folosit alternativ.

Minus:

Dacă uitam cumva să-l pieptăn înainte de duș, se încâlcea foarte rău, dar treaba asta nu poate fi numită tocmai un minus. În plus, uleiul de argan mi-a fost de folos și m-a ajutat să-l descâlcesc, fără să-l rup.

27330110_1341399159293814_1341778863_o.jpg

Dacă aveți recomandări de produse de îngrijire a părului anticădere, do let me know! Aștept să-mi spuneți dacă au fost sau nu eficiente ori dacă ați observat îmbunătățiri. Hugs!

Fani Oliver Jeffers

Hey, mamas!…

Oliver Jeffers, un autor foarte drag nouă în ultima vreme, ne propune o serie de personaje absolut savuroase care ne-au captat atenția și ne-au îmbogățit imaginația.

În altă ordine de idei, trebuie neapărat să îl cunoașteți pe Duncan, un băiețel, care are ”mari” probleme cu creioanele sale colorate. Acestea sunt supărate din te miri ce motive și fiecare i-a scris lui Duncan o scrisoare în acest sens. De exemplu, culoarea galben și culoarea oranj se ceartă toată ziua care dintre ele este adevărata culoare a soarelui, iar culoarea roșu se vaită că este ”preamuncită”, fiind folosită chiar și în vacanțe pentru colorarea Moș Crăciunilor și a inimilor de Sf. Valentin. Culoarea albastru este foarte fericită pentru faptul că este culoarea preferată mai multe sezoane la rând, dar vestea proastă e că este cam tocită acum și ar avea nevoie de o pauză. 😀 Povești la fel de interesante au și culorile roz, mov, gri, alb, negru sau bej. Ce a făcut Duncan pentru a fi pe placul tuturor? Un desen inovativ cu balene portocalii, mașini de pompieri albastre, dragoni roz și maimuțe verzi, drept răsplată primind o steluță pentru creativitate.

Titlul cărții: ”Ziua când au plecat creioanele colorate”

Floyd, Floyd, este un băiețel, căruia i s-a blocat zmeul într-un copac. Iar el, inventiv de fel, a început să arunce în copac tot ce a găsit la îndemână, pentru a reuși să îl desprindă. Și când zic, tot ce a găsit la îndemână, mă refer la pantofi, chiuvete, balene, casa vecinului sau chiar mașina de pompieri venită în ajutor. Într-un final, zmeul se desfăce, dar Floyd se duce la culcare, cu un vag sentiment că a uitat ceva… restul lucrurilor în copac. Amuzant, nu?! Toată aventura o găsiți în cartea ”Înțepenit”

A venit rândul unui băiețel care și-a dorit foarte, foarte mult să aibă o stea numai a lui. Și după multe încercări nostime, incluzând aici și folosirea unei rachete spațiale, urcarea pe cel mai înalt copac sau discuțiile cu un pescăruș, a reușit ce și-a propus… O poveste despre cum să-ți îndeplinești visurile, pe care o citim și o recitim în fiecare seară. Apropo, Luca visează și el să aibă o Lună doar a lui. :O Să vedem cum rezolvăm această problemă. :D. Titlul cărții: ”Cum să prinzi o stea”

26981578_1331601726940224_891200852_o (1).jpg

So, trei cărticele ale lui Oliver Jeffers până acum, dar mai am câteva pe lista mea.

To be edited…

 

Sharapova. De neoprit.

Maria Sharapova. Toți o știm. Jucătoare de tenis rusoaică, blondă, înaltă, frumoasă, dar mai ales controversată.

Recunosc că înainte să-i citesc autobiografia, ”De neoprit”, nu o înțelegeam aproape deloc în privința comportamentului ei arogant (țin minte un interviu al Simonei Halep care vorbea despre celelalte jucătoare din circuit, afirmând despre Sharapova că este singura care nu salută și nu zâmbește vreoodată),  și al ”răutății” pe care o are în privire în timpul meciurilor, o ”răutate”, însă, care a ajutat-o enorm în cariera sa.

De curând, Sharapova a revenit după suspendarea de 15 luni care i-a fost dictată fiindcă a folosit o substanță interzisă. Din nou, când am auzit vestea suspendării, ”breaking news-ul”, mi-am zis, ca mulți alții, ”e o trișoare, doar așa a reușit, nu merită toată faima de care se bucură” și altele poate mai dure, însă e interesant să auzi și opinia ei, pe care și-a exprimat-o detaliat în această carte, fiind vorba despre o substanță nou introdusă de ITF, pe care și-o administra ca tratament pentru inimă de mulți ani. Maria recunoaște că a fost o greșeală, dar în niciun caz una intenționată sau una care să o ajute să-și îmbunătățească performanțele sportive.

Acest eveniment pare a fi ultimul dintr-un șir de momente de suspans, de cumpănă ale vieții sale. Aventura sa a început la vârsta de 4 ani când a fost observată de un antrenor rus pe terenurile de zgură din Soci, și care i-a recomandat tatălui Mariei să plece împreună din țară pentru a avea șansa de a ajunge numărul 1 mondial. (Îi spune că dacă Mozzart s-ar fi născut în Rusia, cu siguranță n-ar mai fi avut succesul și recunoașterea valorii sale).

Nu a fost un lucru ușor, contextul politic fiind unul nefavorabil (se destrăma URSS), dar printr-un complex de împrejurări, Maria și tatăl său Iuri au ajuns în America, unde au început să bată la porțile marilor academii de tenis. Drumul a fost plin de obstacole. Lipsa banilor, schimbarea mai multor orașe și evitarea unor capcane întinse de așa-ziși binevoitori au făcut din copilăria Mariei o adevărată poveste, din fericire cu happy-end.

Viața și cariera Mariei s-au schimbat după ce a câștigat Wimbledon-ul la doar 17 ani, după o finală cu Serena Williams. Este una dintre cele două victorii ale sale împotriva americancei. Interesant mi s-a părut cum Maria povestește că după meci, a auzit-o pe Serena plângând în vestiar, aceasta promițându-și că nu va mai pierde în fața ”fetișcanei aceleia”. În prezent, scorul întâlnirilor directe este de 19-2! 😐

Sharapova a mai câștigat două turnee de mare slam, US Open și Australian Open, devenind și nr. 1 mondial, dar o accidentare la umăr a forțat-o să se retragă din circuit pentru o perioadă și să-și piardă ritmul de competiție.

Însă, cu o voință de fier și cu dorința de a reuși, Maria a revenit și a câștigat în 2012 și ultimul titlu de mare slam care-i lipsea din palmares, Rolland Garros, într-o finală contra Sarei Errani. Ulterior, în 2014, a repetat această performanță chiar împotriva Simonei Halep, într-un meci epic, ce a durat mai mult de trei ore, și despre care afirmă că putea fi câștigat de oricare dintre jucătoare.

Sharapova vorbește și despre viața personală, atât de importantă în viața oricărei persoane, despre admirația secretă pe care i-a purtat-o spaniolului Juan Carlos Ferrero (fost câștigător de Rolland Garros), un tip mai în vârstă decât ea și pe seama căruia pune câștigarea primului titlu de mare slam, la Wimbledon.

Maria a fost logodită cu un jucător de baschet, Sasha Vujacic, cu care a avut o relație care nu s-a sfârșit cum și-ar fi dorit. 😦 Ultimul ”lover” amintit de Maria este Grigor Dimitrov, un bulgar chipeș, jucător de tenis asemănat la stil cu Federer și mai mic cu câțiva ani decât Sharapova.

Cu un total de 5 titluri de mare slam, câștigătoare la Turneul Campioanelor și fost lider mondial, cariera Mariei Sharapova este una impresionantă și nu pare să se încheie prea curând.

Puterea fantastică de luptă, dorința de a juca tenis, profesionalismul și, nu în ultimul rând, impresionanta poveste de viață m-au făcut să-mi schimb puțin părerea despre omul Maria Sharapova. E ca și când ai cunoaște mai bine o persoană și ai spune că ”mda… nu e chiar cel mai rău om din lume. Are și părți pozitive”.

24474638_1294289880671409_1136609524_o.jpg

Nu fac mofturi. Nu arunc racheta. Nu îi ameninț pe arbitrii de linie. Nu renunț. Dacă vrei să mă învingi, trebuie să muncești pentru fiecare punct, pentru fiecare game. Nu îți dau nimic gratis.

Oricum ar fi, oricum ai percepe-o, cu bune și rele, trebuie să recunoaștem că Maria este o mare campioană.

5 idei de cadouri

Christmas is coming… Ho ho ho… Suntem în căutarea cadourilor perfecte. Și sunt convinsă că nu doar noi. 😀

Așa că ne-am pus pe treabă, lista e lungă, iar Moșul trebuie să ajungă la timp la fiecare dintre cei dragi nouă.

De data asta, am impus și o regulă care să facă treaba mai ”palpitantă”. 😀 Cadoul să fie în jurul sumei de 50 de lei! Rezonabil, zic eu. Este o provocare, să știți! Dar e așa fun să cauți atenții deosebite la prețuri accesibile…

Iată ideile mele:

#1 o broșa măiestraș Cosânzeana sau o broșă copăcel roditor ori pandantivul lunatic (preț 45 lei)

24324044_1293705647396499_28443102_o.jpg

Ca alternativă, mă gândesc acum că ar fi original să participați la unul din atelierele lor de cusut, unde să realizați un cadou de suflet. Condiția e să urmăriți din timp pe site-ul lor când se anunță următoarea șezătoare.

#2 o piesă basic din colecțiile Nalu Underwear (preț 35 lei)

24323813_1293705560729841_945589281_o.jpg

În secțiunea sale, am găsit de multe ori, well, stuff that I needed 😀 în pretty pink sau baby blues (de fapt, este vorba de colecția Soho – Serenity și Rose Quartz), cu un design minimalist, finisaje perfecte, din bumbac de foarte bună calitate. Într-o lume a exceselor, simplitatea produselor Nalu Underwear o să le surprindă pe prietenele tale. 😉

#3 o broșă Dollme Micul Prinț Lionbox, o agrafă de păr pinguin sau o broșă ursuleț alb din colecția Xmas Time  (preț estimativ 50 lei)

24463504_1293705470729850_1601710922_o.jpg

Lutul polimeric este super fun de modelat, iar Simona de la Lionbox o face cum nu se poate mai bine. De altfel, așa de mult îmi place de ea și de ce meșterește ea prin atelier, încât i-am dedicat, acum ceva timp, un articol tare drag. Cu accesoriile și bijuteriile Lionbox o să transmiți multă drăgălășenie și bucurie. 🙂

#4 un sac de hârtie cu brăduți, very christmasy Camera Mică (preț 45 lei)

24115618_1287426798024384_1635568357_o.jpg

Camera Mică este pentru micii visători cu planuri mărețe, dar și pentru părinții care îți doresc să găsească soluţii de obiecte de decor practice şi child-friendly. Sacul de hârtie este o alternativă în locul cutiilor de plastic, ideală pentru depozitarea mormanelor de jucării ori grămezilor de cuburi de lemn.

#5 o brățară de dentiție Iris&Nin (preț 35 lei)

24463512_1293705127396551_1095186155_o.jpg

Ne-am gândit și la bebelușii din familie, iar brățările senzoriale din lemn și croșet, cu pandantiv din lemn organic de fag ni s-au părut o idee grozavă. Din varietatea de animăluțe cu forme accesibile micuților ori mulțimea biluțelor din lemn îmbrăcate în croșet sau celor din silicon bpa free în culori pastelate, veți găsi cadoul potrivit.

P.S. Sper să vă placă și #cumparalocal #cumparacreativ!

#greenbiscuits pentru cei mici

Zilele trecute am povestit câte ceva despre un mic-dejun sănătos pentru întreaga familie, de la mic la mare, #greenmamasbreakfast. 😉 Am pornit de la ideea că masa de dimineața este cea mai importantă masă a zilei, pe care, într-o săptămână obișnuită, toți o servim împreună. Și cum fiecare dintre noi are nevoie de multă energie, cel puțin până la ora prânzului, am ales ingrediente, în primul rând, todler friendly, iar apoi, sățioase și care să ne ofere boost-ul de energie vital 😉 dimineților noastre încărcate.

În aceeași notă green, am vorbit acum ceva timp despre healthy snacking, când Luca abia începuse să primească prima gustare dintre mese. A trecut timpul, și mititelul primește, în continuare, snack-uri sănătoase. Faptul că am început de timpuriu să-i povestim despre morcovi, mere and co., dar și prin puterea exemplului propriu, cred că l-am ajutat să-și însușească câteva abilități de healthy snacking.

DSC_0883.JPG

Și cum inevitabil mai avem și zile când poate n-avem chef sau timp pentru a găti… da, mai trecem și prin momente dintr-acestea, iar cine nu le recunoaște înseamnă că… well, e din alta ligă, 😀 am zis totuși, să nu facem rabat de la regula healthy snacking.

În continuare, sunt de părere că gustările sănătoase dintre mese oferă echilibru alimentației pe parcursul zilei. Iar în dorința de a diversifica puțin, listei noastre old school, i-am adăugat câteva noutăți. Am întrebat în stânga, în dreapta, am vizionat liste de produse, de ingrediente, și am dat iama printre rafturile Băcăniei Naturiste, unde am descoperit niște biscuiți fără zahăr și fără gluten, care seamănă foarte mult cu cei făcuți în casă de noi.

DSC_0884.JPG

Biscuiții arată ca cei pe care îi prăjiturim noi în bucătărie și cel mai mult m-a încântat că sunt făcuți manual din făină de orez și făină din năut, despre care știu că este foarte bogată în fibre și proteine. Și pentru că nu conțin conservanți sau alte nebunii, sunt alternativa perfectă gustărilor homemade.

DSC_0885.JPG

Deci pe lângă morcovii cruzi, fructele de sezon (toamnă/iarnă: mere, pere, gutui, struguri, dovleac), merele coapte cu scorțișoară, după amiaza, în drum spre casă, până la ora cinei, prin parc, la joacă, în deplasări, ronțăim acum și biscuiți cu nuci, cu roșcove și lămâie. Cei cu lămâie sunt preferații mei, cu nuci pentru hubby, iar cei cu roșcove și ovăz, desigur, pentru Luca, mare amator de biscuiți cu ”ciocolată”. 😉 Lângă…? Un pahar de nectar de dovleac. L-am cucerit! 😀

«O poveste este o promisiune» – Juniper

Poveștile adevărate nu se livrează cu ajutorul comunicatelor de presă. Iar când doi părinți își aștern experiența dureroasă, fără perdele, pur și simplu, cred că oricare dintre noi ar trebui să o citească, părinte sau nu. Și nu pentru că uite un exemplu de părinți stăruitori, încrezători și puternici, nu, dimpotrivă, pentru cât de umani sunt, pentru sinceritatea realității, pentru greșelile pe care le-au făcut ori pentru alegerile discutabile.

Citind-o pe Juniper, mi-am notat câteva rânduri, care cu toate că poate sună familiar, sunt reprezentative și pentru câteva momente din postura mea de părinte. Citatele sunt extrase de pe la începutul cărții, când nu știam exact ce întorsătură vor lua lucrurile, când abia începeam să o descopăr pe Kelley French, o tânără jurnalistă care își dorea să fie mămică cu orice preț. Și sincer, nu cred că m-am gândit că o să meargă atât de departe, dar, din nou, acesta este farmecul cărții acesteia, sinceritatea și transparența.

Îi eram datoare cu un tată fantastic. Îi eram datoare cu devotamentul meu deplin și cu toate eforturile de a fi un exemplu bun pentru ea.

Voiam să-mi ajut fiica să devină cea mai bună versiune a sa, nu o copie a mea.

”Îmi doream să cresc un copil încrezător și curajos. În copilărie fusesem timidă. Voiam să cresc un lider, un om cu capul pe umeri.

Cu toate că este o carte grea, apăsătoare prin detaliile procedurilor medicale, care involuntar, mi-au stârnit frustrarea, mi-am dorit să o parcurg, mi-am dorit să o văd pe Junebug dincolo de orice pericol și pe cei doi, Tom și Kelley, apropiați din nou. Am simțit cumva că se vor regăsi, pentru că oricât de greu le-ar fi fost, Junebug nu a fost degeaba ”un miracol”. Un copilaș cu așa o personalitate, nu avea cum să nu-i învețe o lecție despre viață și puterea speranței.

O experiență apăsătoare, cu pauze de plâns, de introspecție, de autocritică, de încurajare, dar în definitiv, o experiență pozitivă. Cu toate că pe Tom și Kelley i-a transfigurat, în același timp, i-a transformat în părinții absolut normali care sunt astăzi, cu griji, frustrări, slăbiciuni, bucurii și reușite.

Juniper cred că m-a ajutat să-mi depășesc teama de a mai scrie pe aici, din când în când, câteva rânduri despre cum e să fii mamă în momentele acelea când simți efectiv că îți vine să-ți iei câmpii sau când abia aștepți să se lase liniștea, să te poți furișa sub dușul fierbinte unde să stai minute bune, golindu-ți mintea de grija micului-dejun de a doua zi. Juniper este și despre faptul că este în regulă să vorbești de întreg pachetul, a deveni părinte, în mod sigur, nu e întotdeauna cel mai roz lucru care ți s-a întâmplat. 😉

«O poveste este o promisiune», mi-a spus Tom odată. «Este promisiunea că merită să așteptăm sfârșitul.»

#greenmamasbreakfast

Săptămâna aceasta mi-am propus să pregătesc 5 mic-dejunuri sănătoase, în care să includ mixurile de nuci și fructe uscate Native Box. Și pentru că de mult timp îmi făceau cu ochiul, am zis că n-ar fi rău să le încerc și cumva să le introduc în masa de dimineață. Iată ce a ieșit:

Luni, am pregătit o omletă din două ouă și vreo trei-patru ciuperci, în lipie, cu piper, sare și ulei de măsline, un bol de iaurt cremos cu jumătate de banană  și o mânuță din mixul Berry Snack (caju, merișor și coacăze negre) + jumătate de rodie.

DSC_0755.jpg

Marți, ziua a doua de #greenmamasbreakfast, am servit un pahar de lapte de cocos cu Granola (fulgi de ovăz, cocoa nibs, caju crud, stafide brune, mix de semințe, foarte puțin zahăr de cocos, scorțișoară, sare de mare, ulei de rapiță și miere de albine), o felie de pâine (homemade) cu jumătate de avocado și piper proaspăt râșnit, iar fructul dimineții, o smochină, de fapt, 3/4 dintr-o smochină, pentru că little helper a fost pofticios.  Snack pe drum spre serviciu, o mânuță de semințe din mixul Seeds Snack (miez de dovleac, coacăze negre, migdale).

DSC_0761.jpg

O nouă zi, miercuri, un nou mic-dejun super rapid de încropit. Sandviș din pâinică neagră cu bulgărași de brânzică (preferații lui Luca), spanac proaspăt, două felii de roșii, sare, piper și vreo 3-4 ciuperci trase la tigaie. Paharul de lapte de cocos îndulcit cu o linguriță de miere polifloră Native Box, iar ca snack, un măr copt, feliat, cu scorțișoară (no sugar added).

DSC_0762.jpg

Joi a fost despre ochișor la cuptor cu ierburi à la Provence, sare, piper și ulei de măsline, așezat cu grijă pe o felie rotundă de toast cu spanac. Am pregătit două oușoare, just in case, și am mai uns o felie de pâine cu avocado frecat cu sare și zeamă de lămâie. Bolul de iaurt cremos cu 2 linguri de nuci din mixul Nutri Snack (merișor, stafide brune, migdale și alune de pădure) și jumătate dintr-un kaki.

DSC_0767.jpg

Ultima zi de #greenmamasbreakfast! Pentru o dimineață cețoasă de vineri, am pus la cale cel mai sățios mic-dejun.  Quiche cu bacon, spanac și ardei roșu, budincă de chia cu rodie, semințe și nuci din mixul Zen Snack (miez de floarea soarelui, migdale și merișor) – pentru un început de weekend zen  – , și două felii de ananas. În plus, încă o mânuță de nuci, pe drum spre serviciu, a fost alegerea perfectă.

DSC_0774.jpg

Cam asta am făcut noi, ne-am jucat și am mâncat sănătos.

P.S. Nu durează mult,  mai ales dacă ai toate ingredientele la îndemână.

P.S. 2 Dacă vă încântă ceva pe site-ul Native Box, la orice comandă în valoare de 100 lei, puteți folosi codul “greenmama” pentru o reducere de 15%.

”Să explorăm diabetul cu bufnițe”

La întrebarea, ușor retorică, ”Voi mai găsi eu ceva la fel de haios?”, răspunsul, în prezent, este inevitabil, da. Încă un Sedaris!

Să explorăm diabetul cu bufnițe” păstrează în mare parte aceeași nota umoristică a stilului care l-a consacrat pe David Sedaris, eseuri înțepătoare la propria adresă, îndreptate spre membrii familiei, ori spre terțe persoane, pe care le-a observat și despre care și-a notat cu însuflețire în caietul său de însemnări.

DSC_0639-2.jpg

Capitolele dedicate copilăriei rămân, în continuare, preferatele mele. Spre exemplu, m-a făcut să râd pe înfundate, dar m-a și uimit nonșalanța descrierii outfit-ului tatălui său la cină ori prin casă după ce se întorcea de la serviciu. Nu mulți ar spune adevărul despre tații lor, cum că ar umbla în cămașa de serviciu și indispensabili, arătând ca niște luptători de wrestling ori ca niște ”sugari care se fâțâie de colo-colo în scutece”. Pentru the many funny inside intel, trebuie să mulțumim relației lor aparte tată-fiu.

Trademark-ul pentru auto/ironia subtilă este atât de evident în aceste capitolele… și cu toate că sunt la cea de-a două carte, aș fi zis că m-am obișnuit, gata îi cunosc scriitura, ok, este funny, autoironic, but neah, tot m-a impresionat, mai ales, povestirile despre noncompetitivitatea lui la înot vs. insistențele mascate ale tatălui său în direcția asta. Ori când își concentrează atenția pe ”avantajele” de a avea o familie mare, mai mulți frați/surori mai mici: ”mai aveai trei și, mai târziu, patru frați pe care să-i iei în vizor, toți mai mici decât tine și fiecare cu propriile defecte: dinți de iepure, note proaste. Era ca și când ai fi pescuit un pește într-un butoi. Chiar dacă se lăsa cu pedepse, aveam ocazia să «comut canalele», asta însemnând, în cazul de față, să trec de la The Greg Show (un alt băiat, bun înotător, pe care îl venera Lou, tatăl lui David) la The David Show”.

Pe parcursul lecturii am descoperit și un David ușor sensibil, în timpul călătoriilor de promovare mereu alături de partenerul său Hugh, ori după ce una din cărțile lui a ajuns numărul 1 pe lista bestsellerurilor revistei Times, un David ecologist, iubitor de natură, de aer curat, ori un David ”apărător” al libertăților sistemului de sănătate. 😉

DSC_0645-2.jpg

Capitolul ”Să înțelegem totul despre bufnițe” este clar, ”o laudă” adusă simțului proprietății, care ne cuprinde în prezența ochilor misterioși ai acestor păsări nocturne. Întâmplarea lui David din acest capitol merită citită prima dată, mai ales, că spre sfârșitul acestuia, David descoperă câte ceva despre fascinația lui puerilă îndreptată spre anormalitate.

DSC_0662-2.jpg

Din categoria fun facts sau după cum am spus și data trecută, ”Let’s Explore Diabetes with Owls!”:

”Oare nu tocmai asta este frumusețea călătoriilor în țări străine – faptul că mereu dai peste ceva după care întorci capul? Ca să te miri, nu trebuie să fii fluent în nicio limbă, ci doar să stai bine mersi cu gura deschisă. Dar nu ca un prost, ci ca o persoană care a rămas fără cuvinte.”

 

Jurnal vs. Carnet de însemnări

”De foarte multe ori, acești termeni sunt folosiți interșantajabil și n-am înțeles niciodată motivul. Ambii au legătură cu cuvântul «zi», dar după părerea mea, jurnalul este un fel de depozit de idei – sunt gândurile taleașternute pe o foaie. Comparativ cu acesta, într-un carnețel de însemnări îți exprimi sentimentele. Cât despre verbul «a ține un jurnal» – un cuvânt care a apărut din senin, cam în același timp cu «a ține un album cu tăieturi din ziare» -, acesta nu spune despre tine decât că ești un ciudat care are prea mult timp liber.”

 

” – Primul ochi (este vorba despre un «aragaz simbolic», în felul acesta, obiectul studiului a fost mai accesibil explicat) reprezintă familia, al doilea, prietenii, al treilea, sănătatea, și al patrulea, munca. Ne-a explicat că, dacă voiai să ai succes, trebuia să renunți la unul dintre ochiuri, iar dacă voiai să ai succes pe bune, trebuia să renunți chiar a două dintre ele.”

Sofia, prima doamnă fermier

Citim și recitim de câteva zile o cărticică despre familie, copilărie și melci. Personajul central este o fetiță de patru ani, hotărâtă să se facă ”o doamnă fermier”. Exact, o doamnă fermier!

Sofia, căci despre ea este vorba, are doi frați gemeni, Matei și Marc sau Marc și Matei, cum se prezintă ei de fiecare dată amuzați, cu care se înțelege și nu prea. Adevărul e că au preocupări diferite, iar cu toate astea, Sofiei îi place să fie inclusă în jocurile lor, cursele cu melci fiind printre preferatele ei. De altfel, povestea începe cu o astfel de cursă, când Sofia găsește un melc micuț, cu o culoare ”gălbuie ca untișorul”, și complet diferit de melcii fraților ei.

După cursa de melci, Sofia îți anunță familia că atunci când va fi mare, se va face o doamnă fermier, iar la ferma ei va îngriji o singură vacă, al cărei lapte îl va bea ea tot, și pe care o va chema Floricica, va mai crește două găini drăguțe pe nume ”Aprilie” și ”Mai”, un ponei pe post de animal de companie, pe care nu-l va călări și căruia îi va da numele ”Sforăilă” și un porc – Pojar – ”deoarece o să fie un porc pătat, desigur”.

Dar până când visul i se va împlini, Sofiei nu îi rămâne decât să strângă ”buni pentru fermă” și să vadă de microferma încropită în magazia casei. ”Turmele și cirezile ei de vite” constau în gândaci de lemn, hrăniți cu bețe de chibrituri sau fulgi de porumb, miriapode, râme, pe care le ținea într-o cutie veche de tinichea plină cu pământ, urechelnițe, a căror creștere căpătase o nouă importanță în activitatea de fermier de zi cu zi, un limax enorm, maroniu-închis, și vreo douăzeci de melci, pe care îi ținea într-o cutie de carton, și, pe care îi hrănea cu frunze de varză.

Cu toate că nu este ca toate celelalte fetițe de vârsta ei, care se joacă cu ponei roz 😉 , Sofia este o fetiță încrezătoare și determinată, iar ”aventurile” ei îți captează atenția numaidecât, fie că ești mare, fie că ești mic. 😀 În plus, n-ai cum să nu o îndrăgești, mai ales când vezi că piticul căruia îi citești cartea, seară de seară, învăță, fără să-și dea seama, o serie de valori importante. Go team snail! 😀

Cutiuța cu amintiri

După ce ne-am întors din vacanță, am avut nevoie de ceva timp să mă dezmiticesc, să-mi intru în ritmul cel de toate zilele. Cu toate aceastea, mi-am dorit să păstrez aproape amintirile proaspăt create și să nu amân printarea lor.

 

treatyourself. (1).jpg

Așa că în prima seară ajunsă acasă, m-am pus pe treabă. Am descărcat toate fotografiile făcute, am ales ce urma să printez, am editat puțin pe ici, pe colo, am deschis Instantly.be, am încărcat vreo 50 de foto tip Polaroid, vreo 36 foto pentru Cărticică, am mai rotit, am mai cropat în stânga și în dreapta și am plasat comanda.

treatyourself. (2).jpg

A fost a doua comandă prin Instantly.be. Prima dată, am ales să-i fac o surpriză lui hubby și am printat doar câteva foto încărcate pe Instagram sub hashtagul #greenmamasboys. Nu știam exact la ce să mă aștept. Cunoașteam, din auzite, că fotografiile lor au o dimensiune și o formă bună, că materialul pentru hârtia pe care le printează este excelent, so, I gave it a try. M-am folosit de prilejul aniversării noastre, și am fost spot on. Ideea de cadou l-a încântat mult pe hubby, iar foto, în sine, ne-au făcut ziua.

treatyourself. (3).jpg

Deci propriul feedback pozitiv… check, calitate… check, cutiuță minunată care le protejează de praf… check.

treatyourself. (4).jpg

A doua oară, nici n-am stat prea mult pe gânduri când ne-am hotărât unde să le printăm.

treatyourself. (1).jpg

De ce mi-e drag de cei de la Instanly.be? Pentru că:

  • s-au gândit la o cutie minimalistă, tip polaroid, incredibil de practică;
  • poți comanda poze de pe contul de Instagram al unui prieten dacă vrei să i le faci cadou, te învață ei ce și cum;
  • dacă vrei să printezi mai puține foto sau să mai adăugi câteva, îi poți contacta repede, își verifică mail-ul foarte des :D;
  • pe site, găsești tutoriale cum să-ți printezi cărticica sau pozele în 5 minute;
  • au un blog cu tips and tricks super utile;
  • îți trimit și câteva rame foto cadou, how cool is that?!;
  • livrează oriunde în lume, într-un timp scurt.

treatyourself. (5).jpg